practician, ~ă smf [At: PROT. – POP., N. D. / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr practicien] 1 Profesionist, de obicei medic, cu practică și experiență îndelungată. 2 Persoană care cunoaște și dovedește pricepere mai ales în latura practică a meseriei sau a specialității sale.

PRACTICIAN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (mai ales medic) care își cunoaște bine meseria, o practică efectiv, care are experiență îndelungată. Ai acolo, la Lespezi, un practician, un bătrîn, predecesorul dumitale. GALAN, B. I 26. Excelenta practiciană are tot sîngele rece cerut. CARAGIALE, la CADE. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau specialității sale, neglijînd uneori aspectul teoretic. Acei activiști care nu-și complectează cunoștințele lor din domeniul marxism-leninismului, care se mulțumesc să trăiască din vechiul lor bagaj, se transformă în practicieni înguști care nu înțeleg mersul dezvoltării. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 8. – Pronunțat: -ci-an.

PRACTICIAN, -Ă s.m. și f. Tehnician, medic etc. cu o îndelungată experiență. ♦ Cel care cunoaște mai ales partea practică a unei meserii. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. praticien].

PRACTICIAN, -Ă s. m. f. tehnician, medic etc. cu o îndelungată experiență. (după fr. praticien)

PRACTICIAN ~ană (~eni, ~ene) m. și f. Persoană care cunoaște mai ales latura practică a profesiei sale. [Sil. -ci-an] /<fr. praticien

practician m. 1. medic experimentat; 2. cel ce cunoaște procedura în justiție. [După fr. praticien].

*practicián, -ă s. (fr. praticien). Medic care are mare practică (mare pricepere) în dĭagnoză. – Se poate zice și practic, ca critic, d. critică.

practician (desp. -ci-an) s. m., pl. practicieni (desp. -ci-eni)

practician (-ci-an) s. m., pl. practicieni (-ci-eni)

practician s. m. (sil. -ci-an), pl. practicieni (sil. -ci-eni)

practician (i-a), pl. practicieni

practician.

PRACTICIAN adj. (înv.) practic. (Medic ~.)

PRACTICIAN adj. (înv.) practic. (Medic ~.)