prăjitură sf [At: MÂNCĂRILE, 9/7 / V: (înv) ~jăt~, (reg) pârjât~, prej~ / Pl: ~ri / E: prăji + -tură] 1-2 (Îrg) Prăjeală (4-5). 3 (Îrg) Grăsime comestibilă încinsă. 4-5 (Reg; ccr) Prăjeală (6-7). 6 Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă și alte ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert.

PRĂJITURĂ, prăjituri, s. f. Aliment dulce făcut, din făină, zahăr, unt, ouă etc. și copt sau prăjit. Și cum i-ar fi iubit, mititeii de ei! N-ar fi fost jucărie pe care să nu le-o cumpere, prăjitură pe care să nu le-o aducă, catifea cu care să nu-i îmbrace. MACEDONSKI, O. III 58. O să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale, prăjituri și zaharicale. ODOBESCU, S. III 39.

PRĂJITURĂ ~i f. Produs de patiserie de diferite forme, garnisit de obicei cu cremă. [G.-D. prăjiturii] /a prăji + suf. ~tură

prăjitură f. 1. ceva prăjit: prăjitură de ouă; 2. aluat prăjit în unt sau copt la cuptor.

prăjitúră f., pl. ĭ. Mîncare dulce prăjită făcută din cocă, saŭ aluat, zahăr, oŭă, dulceață și altele împărțită în bucățĭ și care se vinde maĭ ales la cofetărie saŭ se face și în casă: am mîncat doŭă prăjiturĭ, un carton cu prăjiturĭ. V. plăcintă, clătite, cozonac, uscățele.

pârjâtură sf vz prăjitură

pârjitură^[1] sf vz prăjitură

prăjătură sf vz prăjitură

prejitură sf vz prăjitură

prăjitură s. f., g.-d. art. prăjiturii; pl. prăjituri

prăjitură s. f., g.-d. art. prăjiturii; pl. prăjituri

prăjitură s. f., g.-d. art. prăjiturii; pl. prăjituri

PRĂJITURĂ s. v. prăjeală, rântaș.

prăjitură s. v. PRĂJEALĂ. RÎNTAȘ.

PRĂJITURĂ. Subst. Prăjitură, prăjiturică (dim.); turtă, turtișoară (dim.), turtiță; prăjitură de casă, coptură. Baclava; bezea; brioșă; bușeu; cataif; chec; corăbioare, corăbiele (rar); cozonac; doboș, doboș-tort; flanc; fursec; indiană; învîrtită; mascotă; melc; mereng; minciuni, minciunele; pandișpan; picromigdale; profiterol; ruladă; sarailie; savarină; tort; trigon; turtă dulce. Cofetărie. Cofetar. V. alimentație, dulciuri, feluri de mîncare.