opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POZIȚIONARE, poziționări, s. f. Așezare a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din poziție.

poziționare sf [At: LTR2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: poziționa] 1 Așezare a unui obiect într-o anumită poziție (1) direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. 2 Stabilire a coordonatelor geografice ale unei nave. 3 Indicare a amplasamentului exact ale unei unități militare.

POZIȚIONARE, poziționări, s. f. Punere a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din poziție.

POZIȚIONARE s.f. Acțiunea de a poziționa și rezultatul ei. ♦ Punerea unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție. [Pron. -ți-o-. / < poziționa].

POZIȚIONA, poziționez, vb. I. Tranz. 1. A așeza într-o anumită poziție. 2. A indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unor unități militare etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. positionner.

POZIȚIONA, poziționez, vb. I. Tranz. 1. A așeza într-o anumită poziție. 2. A indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unor unități militare etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. positionner.

poziționa vt [At: DLR / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr positionner] 1 (C. i. obiecte, scule) A așeza într-o anumită poziție (1), cu asamblare directă sau prin intermediul unui sistem. 2 A indica coordonatele geografice ale unei nave. 3 A indica amplasamentul exact al unei mașini, unități militare etc.

POZIȚIONA vb. I. tr. A indica coordonatele geografice ale unei nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unei unelte, al unei trupe etc. [< fr. positionner].

POZIȚIONA vb. tr. 1. a așeza (un obiect, o sculă) într-o anumită poziție. ◊ (inform.; despre un text) a introduce la începutul liniilor un număr variabil de spații, în scrierea unui program. 2. a indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei mașini, unelte, trupe etc. (< fr. positionner)

A POZIȚIONA ~ez tranz. A așeza într-o anumită poziție. [Sil. -ți-o-] /<fr. positionner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poziționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. poziționării; pl. poziționări

poziționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. poziționării; pl. poziționări

poziționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. poziționării; pl. poziționări

poziționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. poziționez, 3 poziționează; conj. prez. 1 sg. să poziționez, 3 să poziționeze

*poziționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 poziționează

poziționa vb., ind. prez. 1 sg. poziționez, 3 sg. și pl. poziționează

Intrare: poziționare
poziționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poziționare
  • poziționarea
plural
  • poziționări
  • poziționările
genitiv-dativ singular
  • poziționări
  • poziționării
plural
  • poziționări
  • poziționărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: poziționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poziționa
  • poziționare
  • poziționat
  • poziționatu‑
  • poziționând
  • poziționându‑
 singular plural
  • poziționează
  • poziționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poziționez
 (să)
  • poziționez
  • poziționam
  • poziționai
  • poziționasem
a II-a (tu)
  • poziționezi
 (să)
  • poziționezi
  • poziționai
  • poziționași
  • poziționaseși
a III-a (el, ea)
  • poziționează
 (să)
  • poziționeze
  • poziționa
  • poziționă
  • poziționase
plural I (noi)
  • poziționăm
 (să)
  • poziționăm
  • poziționam
  • poziționarăm
  • poziționaserăm
  • poziționasem
a II-a (voi)
  • poziționați
 (să)
  • poziționați
  • poziționați
  • poziționarăți
  • poziționaserăți
  • poziționaseți
a III-a (ei, ele)
  • poziționează
 (să)
  • poziționeze
  • poziționau
  • poziționară
  • poziționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poziționare, poziționărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a poziționa și rezultatul ei. DN
    • 1.1. Așezare a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. DEX '09 DN
etimologie:
  • poziție DEX '09 DEX '98

poziționa, poziționezverb

  • 1. A așeza într-o anumită poziție. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. informatică (Despre un text) A introduce la începutul liniilor un număr variabil de spații, în scrierea unui program. MDN '00
  • 2. A indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unor unități militare etc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.