opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTLOGĂRIT s. n. (Fam.) Faptul de a potlogări. – V. potlogări.

POTLOGĂRIT s. n. (Fam.) Faptul de a potlogări. – V. potlogări.

potlogărit sn [At: CONV. LIT. XVIII, 69 / Pl: ? / E: potlogări] (Fam) 1 Hoție. 2 Escrocherie. 3 Fraudă.

POTLOGĂRIT s. n. Acțiunea de a potlogari; pungășit. Era meșter de frunte, Stan al meu, în de-ale potlogăritului! La TDRG.

potlogărit n. meserie de potlogar.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

plotogări v vz potlogări

potlogări [At: DDRF / V: ploto~ / Pzi: ~resc / E: potlogar] 1 vt (Mun; îf plotogări) A lucra prost Si: a cârpăci. 2-3 vit (Fig; reg) A face escrocherii Si: a escroca, a înșela, a pungăși.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face potlogării, a fura lucruri mărunte; a pungași, a escroca.

A POTLOGĂRI ~esc 1. tranz. fam. (persoane) 1) A lipsi de bunuri printr-o potlogărie; a escroca; a frauda. 2. intranz. A face potlogării. /Din potlogar

potlogărì v. a fura lucruri mărunte.

potlogărésc v. intr. și tr. Fac potlogăriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

potlogărit (fam.) (desp. po-tlo-) s. n.

potlogărit (fam.) (po-tlo-) s. n.

potlogărit s. n. (sil. -tlo-)

potlogări (a ~) (fam.) (desp. po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, 3 sg. potlogărește, imperf. 1 potlogăream; conj. prez. 1 sg. să potlogăresc, 3 să potlogărească

potlogări (a ~) (fam.) (po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 să potlogărească

potlogări vb. (sil. -tlo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 sg. și pl. potlogărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTLOGĂRI vb. v. escroca, înșela, pungăși.

potlogări vb. v. ESCROCA. ÎNȘELA. PUNGĂȘI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potlogări, potlogăresc, vb. intranz. – A face potlogării; a înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).

Intrare: potlogărit (part.)
potlogărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlogărit
  • potlogăritul
  • potlogăritu‑
  • potlogărită
  • potlogărita
plural
  • potlogăriți
  • potlogăriții
  • potlogărite
  • potlogăritele
genitiv-dativ singular
  • potlogărit
  • potlogăritului
  • potlogărite
  • potlogăritei
plural
  • potlogăriți
  • potlogăriților
  • potlogărite
  • potlogăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: potlogărit (s.n.)
potlogărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: po-tlo- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlogărit
  • potlogăritul
  • potlogăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • potlogărit
  • potlogăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: potlogări
  • silabație: po-tlo- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potlogări
  • potlogărire
  • potlogărit
  • potlogăritu‑
  • potlogărind
  • potlogărindu‑
 singular plural
  • potlogărește
  • potlogăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potlogăresc
 (să)
  • potlogăresc
  • potlogăream
  • potlogării
  • potlogărisem
a II-a (tu)
  • potlogărești
 (să)
  • potlogărești
  • potlogăreai
  • potlogăriși
  • potlogăriseși
a III-a (el, ea)
  • potlogărește
 (să)
  • potlogărească
  • potlogărea
  • potlogări
  • potlogărise
plural I (noi)
  • potlogărim
 (să)
  • potlogărim
  • potlogăream
  • potlogărirăm
  • potlogăriserăm
  • potlogărisem
a II-a (voi)
  • potlogăriți
 (să)
  • potlogăriți
  • potlogăreați
  • potlogărirăți
  • potlogăriserăți
  • potlogăriseți
a III-a (ei, ele)
  • potlogăresc
 (să)
  • potlogărească
  • potlogăreau
  • potlogăriră
  • potlogăriseră
plotogări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potlogăritsubstantiv neutru

  • 1. familiar Faptul de a potlogări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pungășit
    • format_quote Era meșter de frunte, Stan al meu, în de-ale potlogăritului! La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • vezi potlogări DEX '98 DEX '09

potlogări, potlogărescverb

etimologie:
  • potlogar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.