potlogărește av [At: SCRIBAN, D. / E: potlogar + -ește] (Pop) 1-2 Ca potlogarii (1-2). 3-4 În felul potlogarilor (1-2).

POTLOGĂREȘTE adv. Ca potlogarii, în felul potlogarilor.

POTLOGĂREȘTE adv. fam. în felul potlogarilor; cum obișnuiesc potlogarii; ca potlogarii. /potlogar + suf. ~ește

potlogăréște adv. Ca potlogariĭ.

plotogări v vz potlogări

potlogări [At: DDRF / V: ploto~ / Pzi: ~resc / E: potlogar] 1 vt (Mun; îf plotogări) A lucra prost Si: a cârpăci. 2-3 vit (Fig; reg) A face escrocherii Si: a escroca, a înșela, a pungăși.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face potlogării, a fura lucruri mărunte; a pungași, a escroca.

A POTLOGĂRI ~esc 1. tranz. fam. (persoane) 1) A lipsi de bunuri printr-o potlogărie; a escroca; a frauda. 2. intranz. A face potlogării. /Din potlogar

potlogărì v. a fura lucruri mărunte.

potlogărésc v. intr. și tr. Fac potlogăriĭ.

potlogărește (fam.) (desp. po-tlo-) adv.

potlogărește (fam.) (po-tlo-) adv.

potlogărește adv. (sil. -tlo-)

potlogări (a ~) (fam.) (desp. po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, 3 sg. potlogărește, imperf. 1 potlogăream; conj. prez. 1 sg. să potlogăresc, 3 să potlogărească

potlogări (a ~) (fam.) (po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 să potlogărească

potlogări vb. (sil. -tlo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 sg. și pl. potlogărească

POTLOGĂREȘTE adv. v. hoțește, pungășește.

potlogărește adv. v. HOȚEȘTE. PUNGĂȘEȘTE.

POTLOGĂRI vb. v. escroca, înșela, pungăși.

potlogări vb. v. ESCROCA. ÎNȘELA. PUNGĂȘI.

potlogări, potlogăresc, vb. intranz. – A face potlogării; a înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).