opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTENȚARE, potențări, s. f. Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. – V. potența.

POTENȚARE, potențări, s. f. Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. – V. potența.

potențare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 47 / Pl: ~țări / E: potența] 1-4 Dobândire (a unei precizii,) (a unei intensități,) (a unei amplori sau) a unei puteri mai mari. 5 (Mat; nob) Ridicare a unui număr la putere.

POTENȚARE, potențări, s. f. Acțiunea de a potența; intensificare, întărire. D. Bogdan citează un monolog din Macbeth, pentru a arăta că în artă nu e vorba de imitarea naturii, imitarea realității, ci de potențarea realității. GHEREA, ST. CR. II 47.

POTENȚARE s.f. Acțiunea de a potența și rezultatul ei. [< potența].

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

potența [At: CARAGIALE, O. III, 68 / V: (îvr) ~ția / Pzi: ~țez / E: potență] 1-2 vtr (A face să dobândească sau) a dobândi o amploare mai mare, o intensitate, o forță, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare etc. mai accentuată Si: a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) lărgi, a (se) mări. 3 vt (Mat; nob) A înmulți un număr cu el însuși. 4 vt (Mat; nob) A ridica la o putere.

potenția v vz potența[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz potență — LauraGellner

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. A întări, a intensifica, a mări; a accentua. Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104.

POTENȚA vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].

POTENȚA vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)

A POTENȚA ~ez tranz. A face să se potențeze. /Din potență

A SE POTENȚA mă ~ez intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

potențare s. f., g.-d. art. potențării; pl. potențări

potențare s. f., g.-d. art. potențării; pl. potențări

potențare s. f., g.-d. art. potențării; pl. potențări

potența (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 potențează; conj. prez. 1 sg. să potențez, 3 să potențeze

potența (a ~) vb., ind. prez. 3 potențează

potența vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 sg. și pl. potențează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTENȚARE s. v. amplificare.

POTENȚARE s. v. accentuare, evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere.

POTENȚARE s. amplificare, intensificare, întărire, mărire. (~ unei mărimi fizice.)

potențare s. v. ACCENTUARE. EVIDENȚIERE. ÎNTĂRIRE. MARCARE. RELEVARE. RELIEFARE. SUBLINIERE.

POTENȚA vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

POTENȚA vb. v. amplifica.

potența vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

POTENȚA vb. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.)

Intrare: potențare
potențare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potențare
  • potențarea
plural
  • potențări
  • potențările
genitiv-dativ singular
  • potențări
  • potențării
plural
  • potențări
  • potențărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: potența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potența
  • potențare
  • potențat
  • potențatu‑
  • potențând
  • potențându‑
 singular plural
  • potențează
  • potențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potențez
 (să)
  • potențez
  • potențam
  • potențai
  • potențasem
a II-a (tu)
  • potențezi
 (să)
  • potențezi
  • potențai
  • potențași
  • potențaseși
a III-a (el, ea)
  • potențează
 (să)
  • potențeze
  • potența
  • potență
  • potențase
plural I (noi)
  • potențăm
 (să)
  • potențăm
  • potențam
  • potențarăm
  • potențaserăm
  • potențasem
a II-a (voi)
  • potențați
 (să)
  • potențați
  • potențați
  • potențarăți
  • potențaserăți
  • potențaseți
a III-a (ei, ele)
  • potențează
 (să)
  • potențeze
  • potențau
  • potențară
  • potențaseră
potenția
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potențare, potențărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: amplificare intensificare mărire întărire
    • format_quote D. Bogdan citează un monolog din Macbeth, pentru a arăta că în artă nu e vorba de imitarea naturii, imitarea realității, ci de potențarea realității. GHEREA, ST. CR. II 47. DLRLC
etimologie:
  • vezi potența DEX '09 DEX '98 DN

potența, potențezverb

  • 1. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: accentua amplifica intensifica mări întări
    • format_quote Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104. DLRLC
etimologie:
  • potență DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.