opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTFAȚAT, -Ă, postfațați, -te, adj. Care are postfață. – V. postfața.

POSTFAȚAT, -Ă, postfațați, -te, adj. Care are postfață. – V. postfața.

postfațat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: postfața] (D. cărți) Care are postfață.

postfațat, -ă adj. ♦ 1. Urmat de o postfață ◊ „În revista «Mioritza» a Universității de limbi și literaturi romanice Rochester din New York [...], în volumul VIII, dec. 1983, postfațat de Mircea Eliade [...]” R.lit. 2 II 84 p. 24. ◊ „Umberto Eco – Numele trandafirului. Romanul este tradus și postfațat de Florin Chirițescu [...]” R.lit. 10 I 85 p. 2; v. și 16 V 85 p. 24. ♦ 2. (Prin extensie) Urmat ◊ „Nu cred că mai este necesar să aduc argumente în sprijinul organizării unor spectacole de teatru prefațate, sau mai bine-zis, postfațate de un dialog viu, direct între scenă și public.” Cont. 1 II 75 p. 2 (din postfață + -at)

POSTFAȚA, postfațez, vb. I. Tranz. A scrie postfața unei cărți. – Din postfață.

POSTFAȚA, postfațez, vb. I. Tranz. A scrie postfața unei cărți. – Din postfață.

postfața vt [At: DEX2 / Pzi: ~țez / E: postfață] A scrie postfața unei cărți.

POSTFAȚA vb. tr. a scrie o postfață. (< postfață)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

postfața vb., ind. prez. 1 sg. postfațez, 3 sg. și pl. postfațează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A postfața ≠ a prefața

Intrare: postfațat
postfațat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postfațat
  • postfațatul
  • postfațatu‑
  • postfațată
  • postfațata
plural
  • postfațați
  • postfațații
  • postfațate
  • postfațatele
genitiv-dativ singular
  • postfațat
  • postfațatului
  • postfațate
  • postfațatei
plural
  • postfațați
  • postfațaților
  • postfațate
  • postfațatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: postfața
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • postfața
  • postfațare
  • postfațat
  • postfațatu‑
  • postfațând
  • postfațându‑
 singular plural
  • postfațează
  • postfațați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • postfațez
 (să)
  • postfațez
  • postfațam
  • postfațai
  • postfațasem
a II-a (tu)
  • postfațezi
 (să)
  • postfațezi
  • postfațai
  • postfațași
  • postfațaseși
a III-a (el, ea)
  • postfațează
 (să)
  • postfațeze
  • postfața
  • postfață
  • postfațase
plural I (noi)
  • postfațăm
 (să)
  • postfațăm
  • postfațam
  • postfațarăm
  • postfațaserăm
  • postfațasem
a II-a (voi)
  • postfațați
 (să)
  • postfațați
  • postfațați
  • postfațarăți
  • postfațaserăți
  • postfațaseți
a III-a (ei, ele)
  • postfațează
 (să)
  • postfațeze
  • postfațau
  • postfațară
  • postfațaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

postfațat, postfațatăadjectiv

  • 1. Care are postfață. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi postfața DEX '98 DEX '09

postfața, postfațezverb

  • 1. A scrie postfața unei cărți. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    antonime: prefața
etimologie:
  • postfață DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.