opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTFAȚA, postfațez, vb. I. Tranz. A scrie postfața unei cărți. – Din postfață.

POSTFAȚA, postfațez, vb. I. Tranz. A scrie postfața unei cărți. – Din postfață.

postfața vt [At: DEX2 / Pzi: ~țez / E: postfață] A scrie postfața unei cărți.

POSTFAȚA vb. tr. a scrie o postfață. (< postfață)

POSTFAȚĂ, postfețe, s. f. Text explicativ adresat cititorilor și plasat la sfârșitul unei cărți. – Post1- + față (după fr. postface).

postfață sf [At: ALEXI, W. / S: post-față / Pl: ~fețe / E: fr postface] (Îoc prefață) Cuvânt de încheiere cu caracter explicativ plasat la sfârșitul unei cărți Si: epilog.

POSTFAȚĂ, postfețe, s. f. Text sau comentariu explicativ adresat cititorilor și plasat la sfârșitul unei cărți. – Post1- + față (după fr. postface).

POSTFAȚĂ, postfețe, s. f. (Spre deosebire de prefață) Cuvînt de încheiere la sfîrșitul unei cărți sau tipărituri. [Dimitrie Cantemir] adaosese prin 1721... o postfață în care iarăși vorbește de planul cel mare părăsit. IORGA, L. I 290.

POSTFAȚĂ s.f. Cuvînt către cititori așezat la sfîrșitul unei cărți. [După fr. postface].

POSTFAȚĂ s. f. cuvânt către cititori la sfârșitul unei cărți. (după fr. postface)

POSTFAȚĂ ~ețe f. Comentariu plasat la sfârșitul unei cărți. [G.-D. postfeței] /post- + față

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

postfața vb., ind. prez. 1 sg. postfațez, 3 sg. și pl. postfațează

postfață (desp. post-fa-) s. f., g.-d. art. postfeței; pl. postfețe

postfață (post-fa-) s. f., g.-d. art. postfeței; pl. postfețe

postfață s. f. (sil. mf. post-) → față

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A postfața ≠ a prefața

Postfață ≠ prefață

Intrare: postfața
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • postfața
  • postfațare
  • postfațat
  • postfațatu‑
  • postfațând
  • postfațându‑
 singular plural
  • postfațează
  • postfațați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • postfațez
 (să)
  • postfațez
  • postfațam
  • postfațai
  • postfațasem
a II-a (tu)
  • postfațezi
 (să)
  • postfațezi
  • postfațai
  • postfațași
  • postfațaseși
a III-a (el, ea)
  • postfațează
 (să)
  • postfațeze
  • postfața
  • postfață
  • postfațase
plural I (noi)
  • postfațăm
 (să)
  • postfațăm
  • postfațam
  • postfațarăm
  • postfațaserăm
  • postfațasem
a II-a (voi)
  • postfațați
 (să)
  • postfațați
  • postfațați
  • postfațarăți
  • postfațaserăți
  • postfațaseți
a III-a (ei, ele)
  • postfațează
 (să)
  • postfațeze
  • postfațau
  • postfațară
  • postfațaseră
Intrare: postfață
postfață substantiv feminin
  • silabație: post-fa-ță info
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postfață
  • postfața
plural
  • postfețe
  • postfețele
genitiv-dativ singular
  • postfețe
  • postfeței
plural
  • postfețe
  • postfețelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

postfața, postfațezverb

  • 1. A scrie postfața unei cărți. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    antonime: prefața
etimologie:
  • postfață DEX '09 DEX '98 MDN '00

postfață, postfețesubstantiv feminin

  • 1. Text explicativ adresat cititorilor și plasat la sfârșitul unei cărți. DEX '09 DLRLC DN
    antonime: prefață
    • format_quote [Dimitrie Cantemir] adaosese prin 1721... o postfață în care iarăși vorbește de planul cel mare părăsit. IORGA, L. I 290. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.