portieră sf [At: BARCIANU / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: fr portière] 1 Ușă cu geam la un automobil, vagon de tren sau la o trăsură închisă. 2 (Rar) Perdea sau draperie atârnată deasupra unei uși spre a o masca.

PORTIERĂ, portiere, s. f. Ușă de automobil, de vagon de tren sau de trăsură închisă. Ocoli mașina prin spate, trecînd în cealaltă parte. Deschise portiera joasă și se așeză alături de Mihai. MIHALE, O. 501. Trînti furios portiera limuzinei. C. PETRESCU, C. V. 209. Se repezi de deschise portierele, să poată coborî boierii. REBREANU, R. I 153. ♦ Draperie atîrnată deasupra unei uși (pentru a o masca). – Pronunțat: -ti-e-.

PORTIERĂ s.f. 1. Ușă cu geam (la un automobil, la o trăsură închisă, la un vagon de cale ferată). 2. Draperie atîrnată deasupra unei uși pentru a o masca. [Pron. -ti-e-. / < fr. portière].

PORTIERĂ s. f. 1. ușă cu geam (la un automobil, la o trăsură închisă, la un vagon de tren). 2. draperie deasupra unei uși. (< fr. portière)

PORTIERĂ ~e f. 1) Ușă cu geam la un vehicul (în special la automobile). 2) rar Draperie care atârnă la o ușă (pentru a o masca). [Sil. -ti-e-] /<fr. portiere

portieră f. 1. ușă de trăsură; 2. perdea înaintea unei uși (= fr. portière).

*portiéră f., pl. e (fr. portière. Ușă de cupeŭ. Perdea înaintea uneĭ ușĭ.

portieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. portierei; pl. portiere

portieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. portierei; pl. portiere

portieră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. portierei; pl. portiere