PORTCUȚIT, portcuțite, s. n. Dispozitiv al unei mașini-unelte de așchiere care servește la fixarea în poziție adecvată a cuțitelor, pentru prelucrarea pieselor. – Port¹- + cuțit (după fr. porte-couteau).

portcuțit sn [At: ORBONAȘ, MEC. 280 / Pl: ~e / E: port-⁴ + cuțit cdp fr porte-couteau] Dispozitiv al mașinii-unelte de așchiere, pentru fixat unul sau mai multe cuțite în poziția adecvată prelucrării pieselor.

PORTCUȚIT, portcuțite, s. n. Organ al unei mașini-unelte de așchiere care servește la fixarea în poziția dorită a unuia sau a mai multor cuțite, în vederea prelucrării pieselor. – Port¹- + cuțit (după fr. porte-couteau).

PORTCUȚIT, portcuțite, s. n. Organ al unei mașini-unelte, care servește la fixarea rigidă, în poziția dorită, a unuia sau mai multor cuțite pentru prelucrarea pieselor.

PORTCUȚIT s.n. Piesă a unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită pentru prelucrarea pieselor. [< port- + cuțit, după fr. porte-cauteau].

PORTCUȚIT s. n. dispozitiv al unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită. (după fr. porte-couteau)

PORTCUȚIT ~e n. (la mașini-unelte) Dispozitiv pentru fixarea cuțitelor (în procesul prelucrării pieselor prin așchiere). /port- + cuțit

portcuțit (desp. port-cu-) s. n., pl. portcuțite

portcuțit (port-cu-) s. n., pl. portcuțite

portcuțit s. n. (sil. mf. port-), pl. portcuțite