portavion sn [At: DM / P: ~vi-on / Pl: ~oane / E: fr porte-avion] Navă de luptă de mare tonaj construită special pentru a permite gararea, decolarea și aterizarea avioanelor.

PORTAVION, portavioane, s. n. Navă (mai ales de război) construită anume pentru a permite gararea, decolarea și aterizarea avioanelor. ◊ (Adjectival) Vas portavion.

PORTAVION s.n. Navă militară astfel construită încît să permită gararea, decolarea și aterizarea avioanelor. [Cf. fr. porte-avions].

PORTAVION s. n. navă militară de mare tonaj destinată transportului și lansării avioanelor de luptă. (< fr. porte-avion)

PORTAVION ~oane n. Navă maritimă militară de mari dimensiuni, prevăzută cu o platformă specială care permite aterizarea și decolarea avioanelor. [Sil. -vi-on] /<fr. porte-avions

portavion (desp. por-ta-vi-on/port-a-) s. n., pl. portavioane

!portavion (por-ta-vi-on/port-a-) s. n., pl. portavioane

portavion s. n. (sil. -vi-on; mf. port-), pl. portavioane

portavion

PORTAVION navă militară de luptă destinată sportului și lansării avioanelor de luptă, care constituie armamentul lor principal, îndeplinind pentru aceasta rolul de aerodrom mobil, asigurându-le decolarea și aterizarea. Portavioanele acționează în grupuri tactice independente sau însoțesc forțe de suprafață, putând escorta convoaie, fiind înzestrate și cu artilerie de bord (tunuri și tunuri antiaeriene). Există: portavioane grele (de luptă), cu deplasament până la 85.000t, putând lua la bord 150-200 de avioane de vânătoare, torpiloare și bombardiere (în picaj și în zbor orizontal) fiind destinate exclusiv acțiunilor de luptă; portavioane ușoare, cu deplasament până la 25.000t, putând lua la bord în jur de 100 de avioane destinate descoperirii aeriene și sprijinirii acțiunilor forțelor de suprafață; portavioane de escortă, destinate siguranței aeriene a convoaielor de debarcare, putând lua la bord în jur de 50 de avioane; portavioane cu destinație multiplă, având ambarcate avioane și elicoptere, putând executa misiuni de lovire și de apărare antiaeriană.

PORTAVIÓN (< fr.) s. n. Navă de luptă cu tonaj mare (între 25.000 și 90.000 t), înzestrată cu o punte de decolare și de apuntare a avioanelor de luptă și cu cale specială pentru transportul lor. Prima platformă improvizată ca p. a fost crucișătorul Birmingham (1911). Primul p. a fost construit de americani (Hermes, 1924). După al Doilea Război Mondial, p. britanic Ark Royal a fost înzestrat cu instalații moderne. S.U.A. au dat în folosință (1961) primul p. cu propulsie nucleară (Enterprise). Ultimul p., lansat în 2003, poartă numele fostului președinte Ronald Reagan. P. sunt folosite și în forțele armate ale Rusiei, Japoniei, Franței ș.a.