2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PORECLIRE, porecliri, s. f. Faptul de a porecli. – V. porecli.
PORECLIRE, porecliri, s. f. Faptul de a porecli. – V. porecli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poreclire sf [At: COȘBUC, P. I, 127 / Pl: ~ri / E: porecli] 1 (Îrg) Numire. 2 Atribuire cuiva a unei porecle (2) Si: (reg) nunășire, policrărire, porecreală (1). 3 (Pgn) Atribuire cuiva a unui epitet Si: calificare, (reg) porecleală (2). 4 (Pex) Poreclă (2). 5 (Îvr) Batjocorire. 6 (Îvr) Nesocotire. 7 (Îvr) Învinuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORECLIRE, porecliri, s. f. Acțiunea de a porecli; poreclă. Auzi tu, mamă, cîte-mi spune? Și-aleargă-n sat să mai adune Și cîte porecliri pe-ascuns îmi pune. COȘBUC, P. I 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) porocli vb. IV] – Din poreclă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) porocli vb. IV] – Din poreclă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POROCLI vb. IV v. porecli.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POROCLI vb. IV v. porecli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POROCLI vb. IV v. porecli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
polecri[1] v vz porecli
- În definiția principală, varianta de față este tipărită: polecli — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
policri v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polocri2 v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porecla v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porecli [At: CORESI, EV. 179 / V: (reg) pole~, policri, polocri, ~cla, porecri, ~egli, ~ricla, ~ricli, ~rigli, ~rocli, proroc~ / Pzi: ~esc / E: poreclă] 1 vt (Îrg) A da cuiva un nume Si: a numi1. 2 A da cuiva o poreclă (2) Si: (reg) a nunăși, a policrări. 3 vt (Pgn) A da cuiva un epitet Si: a califica. 4 vi (Îvr) A batjocori. 5 vi (Înv) A nesocoti. 6 vrr (Trs; îf porecri) A se blestema. 7 vt (îvr) A învinui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poregli v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poricla v vz porecli[1] corectat(ă)
- În original: vz porecla. Această formă este de fapt o variantă a cuvântului porecli — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poricli v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porigli v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porocli2 v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prorocli v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. A da o poreclă; a supranumi. Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta» căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. – Variantă: (regional) porocli (ISPIRESCU, L. 229) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PORECLI ~esc tranz. (persoane) A numi cu o poreclă. /Din poreclă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE PORECLI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de porecle (unul cu altul). /Din poreclă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poreclì v. a da o poreclă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polícră, -crésc, V. poricl-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poroclésc, V. poreclesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poreclire (desp. -re-cli-) s. f., g.-d. art. poreclirii; pl. porecliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poreclire (-re-cli-) s. f., g.-d. art. poreclirii; pl. porecliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poreclire s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. poreclirii; pl. porecliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
porecli (a ~) (desp. -re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, 3 sg. poreclește, imperf. 1 porecleam; conj. prez. 1 sg. să poreclesc, 3 să poreclească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
porecli (a ~) (-re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 să poreclească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
porecli vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 sg. și pl. poreclească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PORECLI vb. v. chema, numi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PORECLI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
porecli vb. v. CHEMA. NUMI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORECLI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: po-re-cli-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: po-re-cli
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
poreclire, poreclirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a porecli. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: poreclă
- Auzi tu, mamă, cîte-mi spune? Și-aleargă-n sat să mai adune Și cîte porecliri pe-ascuns Îmi pune. COȘBUC, P. I 127. DLRLC
-
etimologie:
- porecli DEX '98 DEX '09
porecli, poreclescverb
-
- Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta», căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. DLRLC
- Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. DLRLC
-
etimologie:
- poreclă DEX '98 DEX '09