POPICĂRIE, popicării, s. f. Bază sportivă în care se practică jocul de popice; pista cu popicele, bilele și jgheaburile de întoarcere, precum și anexele specifice. – Popic + suf. -ărie.

popicărie sf [At: DDRF / Pl: ~ii / E: popic² + -ărie] 1 (Rar) Popice² (18). 2 Loc unde se joacă popice² (18) Si: popice² (20). 3 Teren special amenajat sau clădire pentru jocul de popice² (18). 4 (Rar) Popic² (19).

POPICĂRIE, popicării, s. f. Loc, teren, local (special amenajat) unde se joacă popice (1). – Popic + suf. -ărie.

POPICĂRIE, popicarii, s. f. Locul (sau localul) unde se joacă popice; terenul împreună cu popicele și bilele necesare jocului.

POPICĂRIE ~i f. Teren special amenajat pentru jocul de popice. /popic + suf. ~ărie

popicăríe f. (d. popic). Loc netezit p. a juca la popice.

popicărie s. f., art. popicăria, g.-d. art. popicăriei; pl. popicării, art. popicăriile (desp. -ri-i-)

popicărie s. f., art. popicăria, g.-d. art. popicăriei; pl. popicării, art. popicăriile

popicărie s. f., art. popicăria, g.-d. art. popicăriei; pl. popicării, art. popicăriile