2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus.

PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus.

pontificat sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr pontificat, lat pontificatus] 1 Demnitate de pontif (2). 2 (Spc) Demnitate de papă Si: papalitate. 3-4 Perioadă cât cineva exercită pontificatul (1-2).

PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitatea de papă; perioadă de timp în care un papă își exercită funcția.

PONTIFICAT s.n. Demnitatea de pontif, de papă; timpul cît un papă deține această demnitate. [< fr. pontificat].

PONTIFICAT s. n. demnitate de pontif, de papă; papalitate. (< fr. pontificat, lat. pontificatus)

PONTIFICAT ~e n. 1) Funcție de pontif sau de papă; papalitate. 2) Durata de executare a unei astfel de funcții. /<fr. pontificat, lat. pontificatus

pontificat n. 1. demnitate de mare pontifice, de Papă; 2. timpul cât își exercită autoritatea.

*pontificát n., pl. e (lat. pontificatus). Demnitatea de pontifice saŭ de papă: a fi înălțat la pontificat. Exercițiu puteriĭ pontificale: pontificatu luĭ Piu IX fu foarte lung.

pontifica vi [At: DDRF / Pzi: pontific / E: fr pontifier] 1 (Rar) A oficia o slujbă religioasă ca pontif (3). 2 (Fam; irn; pan) A lua atitudine de pontif (3). 3 (Fam; irn; pan) A se considera pontif (5).

PONTIFICA vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)

pontificà v. fam. a lua o atitudine de pontifice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pontificat s. n., pl. pontificate

pontificat s. n., pl. pontificate

pontificat s. n., pl. pontificate

pontifica vb., ind. prez. 1 sg. pontific, 3 sg. pontifică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: pontificat
pontificat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontificat
  • pontificatul
  • pontificatu‑
plural
  • pontificate
  • pontificatele
genitiv-dativ singular
  • pontificat
  • pontificatului
plural
  • pontificate
  • pontificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: pontifica
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pontifica
  • pontificare
  • pontificat
  • pontificatu‑
  • pontificând
  • pontificându‑
singular plural
  • pontifică
  • pontificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontific
(să)
  • pontific
  • pontificam
  • pontificai
  • pontificasem
a II-a (tu)
  • pontifici
(să)
  • pontifici
  • pontificai
  • pontificași
  • pontificaseși
a III-a (el, ea)
  • pontifică
(să)
  • pontifice
  • pontifica
  • pontifică
  • pontificase
plural I (noi)
  • pontificăm
(să)
  • pontificăm
  • pontificam
  • pontificarăm
  • pontificaserăm
  • pontificasem
a II-a (voi)
  • pontificați
(să)
  • pontificați
  • pontificați
  • pontificarăți
  • pontificaserăți
  • pontificaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontifică
(să)
  • pontifice
  • pontificau
  • pontifica
  • pontificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pontificat, pontificatesubstantiv neutru

  • 1. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: papalitate
etimologie:

pontifica, pontificverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.