2 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus.
PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pontificat sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr pontificat, lat pontificatus] 1 Demnitate de pontif (2). 2 (Spc) Demnitate de papă Si: papalitate. 3-4 Perioadă cât cineva exercită pontificatul (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitatea de papă; perioadă de timp în care un papă își exercită funcția.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PONTIFICAT s.n. Demnitatea de pontif, de papă; timpul cît un papă deține această demnitate. [< fr. pontificat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONTIFICAT s. n. demnitate de pontif, de papă; papalitate. (< fr. pontificat, lat. pontificatus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PONTIFICAT ~e n. 1) Funcție de pontif sau de papă; papalitate. 2) Durata de executare a unei astfel de funcții. /<fr. pontificat, lat. pontificatus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pontificat n. 1. demnitate de mare pontifice, de Papă; 2. timpul cât își exercită autoritatea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*pontificát n., pl. e (lat. pontificatus). Demnitatea de pontifice saŭ de papă: a fi înălțat la pontificat. Exercițiu puteriĭ pontificale: pontificatu luĭ Piu IX fu foarte lung.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pontifica vi [At: DDRF / Pzi: pontific / E: fr pontifier] 1 (Rar) A oficia o slujbă religioasă ca pontif (3). 2 (Fam; irn; pan) A lua atitudine de pontif (3). 3 (Fam; irn; pan) A se considera pontif (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONTIFICA vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pontificà v. fam. a lua o atitudine de pontifice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pontificat s. n., pl. pontificate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pontificat s. n., pl. pontificate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pontificat s. n., pl. pontificate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pontifica vb., ind. prez. 1 sg. pontific, 3 sg. pontifică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PONTIFICAT s. v. papalitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pontificat s. v. PAPALITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pontificat, pontificatesubstantiv neutru
- 1. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: papalitate
etimologie:
- pontificat DEX '09 DEX '98 DN
- pontificatus DEX '98 DEX '09
pontifica, pontificverb
- 1. A oficia în calitate de pontif. MDN '00
- 2. A-și da aere; a acționa cu emfază. MDN '00
etimologie:
- pontifier MDN '00