PONDERAT, -Ă, ponderați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care dovedește cumpătare, moderație, sobrietate, echilibru; moderat, echilibrat, cumpătat, chibzuit; măsurat; potolit, liniștit. – Din fr. pondéré.

ponderat, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~ați, ~e / E: fr pondéré] 1 (D. oameni și manifestările lor) Care exprimă cumpătare Si: cumpătat, moderat, măsurat. 2 (D. oameni și manifestările lor) Care manifestă sobrietate Si: sobru. 3 (D. oameni) Care este echilibrat în comportare, în vorbe etc. 4 (Sts) Care a suferit operația de ponderare (4).

PONDERAT, -Ă, ponderați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care dovedește cumpătare, moderație, echilibru; moderat, echilibrat, cumpătat, chibzuit; măsurat; potolit, liniștit. – Din fr. pondéré.

PONDERAT, -Ă, ponderați, -te,- adj. (Despre persoane) Care dovedește echilibru, moderație, cumpătare în fapte și în vorbe; chibzuit, cumpănit. Dumneata ești un om inteligent, ponderat. GALAN, B. I 89. Bătrînul Iuga, om ponderat și cu scaun la cap, nu s-a arătat ieri de loc alarmat. REBREANU, R. II 101.

PONDERAT, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Moderat, echilibrat, cumpănit. 2. (Statist.) Care a suferit operația de ponderare. [Cf. fr. pondéré].

PONDERAT, -Ă adj. (despre oameni) moderat, echilibrat, cumpătat; sobru. (< fr. pondéré)

PONDERA, ponderez, vb. I. Tranz. A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni, a modera. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare.

pondera [At: DRLU / V: (îvr; cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: lat pondere, fr ponderer] 1 vt (Îvr; îf ponderi) A cântări. 2 vt (Liv) A face ca două fapte, fenomene etc. să se echilibreze prin opunere reciprocă Si: a cumpăni, a echilibra. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai cumpătat Si: a (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 5-6 vtr A (se) modera.

ponderi v vz pondera

PONDERA, ponderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare.

PONDERA vb. I. tr. (Franțuzism) A echilibra, a stabili un echilibru. [< fr. pondérer].

PONDERA vb. I. tr. a echilibra, a cumpăni. II. tr., refl. a (se) stăpâni, a (se) tempera. (< fr. pondérer, lat. ponderare)

A SE PONDERA mă ~ez intranz. (despre persoane) A deveni (mai) echilibrat. /<fr. ponderer

A PONDERA ~ez tranz. 1) (persoane) A face să se pondereze. 2) (fapte, forțe) A opune (una alteia), aducând în stare de echilibru; a echilibra; a cumpăni. /<fr. ponderer

*ponderéz v. tr. (lat. póndero, -áre, a cîntări [v. tr.], d. pondus, pónderis, greutate, péndere, pensum, a cîntări, a plăti. V. pensiune, pre-ponderez, apes). Echilibrez pin lecțiunĭ contrare: a pondera puterile statuluĭ.

pondera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ponderez, 3 ponderează; conj. prez. 1 sg. să ponderez, 3 să pondereze

pondera (a ~) vb., ind. prez. 3 ponderează

pondera vb., ind. prez. 1 sg. ponderez, 3 sg. și pl. ponderează

PONDERAT adj. 1. v. calculat. 2. v. calm.

PONDERAT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.) 2. calm, calmat, domolit, liniștit, moderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.)

PONDERA vb. v. atenua.

PONDERA vb. v. compensa, contrabalansa, cumpăni, echilibra, precumpăni.

pondera vb. v. COMPENSA. CONTRABALANSA. CUMPĂNI. ECHILIBRA. PRECUMPĂNI.

PONDERA vb. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)