opțiuni
  • info

4 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMĂDUIT, -Ă, pomăduiți, -te, adj. (Rar) Pomădat. – V. pomădui.

POMĂDUIT, -Ă, pomăduiți, -te, adj. (Rar) Pomădat. – V. pomădui.

pomăduit, ~ă a [At: GÎRLEANU, ap. CADE 969 / Pl: ~iți, ~e / E: pomădui] (Rar; d. oameni) 1 Pomădat (2). 2 (Pex) Aranjat.

POMĂDUIT, -Ă adj. v. pomădat.

POMĂDA, pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.

POMĂDA, pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.

POMĂDAT, -Ă, pomădați, -te, adj. (Despre păr sau despre barbă, mustăți) Care este uns cu pomadă (1); (despre oameni) care are părul, barba sau mustățile unse cu pomadă, pomăduit; p. ext. ferchezuit. – V. pomăda.

POMĂDAT, -Ă, pomădați, -te, adj. (Despre păr sau despre barbă, mustăți) Care este uns cu pomadă (1); (despre oameni) care are părul, barba sau mustățile unse cu pomadă, pomăduit; p. ext. ferchezuit. – V. pomăda.

POMĂDUI, pomăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) pomăda (1). – Pomadă + suf. -ui.

POMĂDUI, pomăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) pomăda (1). – Pomadă + suf. -ui.

pomăda [At: POLIZU / Pzi: ~dez / E: fr pommader] 1-2 vtr A (se) unge cu pomadă (1) Si: (rar) a (se) pomădui (1-2). 3-4 vtr (Pex) A (se) parfuma. 5-6 vtr (Pex) A (se) aranja. 7 vt (Fig) A linguși.

pomădat, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 210 / Pl: ~ați, ~e / E: pomăda] 1 (D. păr, barbă, mustăți, piele) Uns cu pomadă (1). 2 (D. oameni) Cu părul, barba, mustățile, pielea etc. unse cu pomadă (1) Si: pomăduit (1). 3 (Pex; d. oameni) Aranjat.

pomădui vtr [At: I. NEGRUZZI, S. I, 85 / Pzi: ~esc / E: pomadă + -ui] (Rar) 1-2 A (se) pomăda (1-2). 3-4 (Pex; d. oameni) A se parfuma. 5-6 (D. oameni) A (se) aranja.

POMĂDA, pomădez, vb. I. Tranz. A unge (părul sau barba) cu pomadă. ◊ Fig. A flata, a tămîia. Membrii guvernului, ca să-și pomădeze amorul propriu încercau să bagatelizeze personalitatea vie a tînărului secretar. CAMIL PETRESCU, O. II 480. – Variantă: (învechit) pomădui, pomăduiesc, vb. IV.

POMĂDAT, -Ă, pomădați, -te, adj. (Despre păr, barbă etc.) Uns cu pomadă; (despre oameni) care are părul sau barba unse cu pomadă. Omul în cămașă de molton era negustor, «stăpînul mărfii»... Tînărul pomădat – fiu-său. GALAN, B. I 18. Tînărul acesta... ras, pudrat și pomădat. C. PETRESCU, C. V. 244. – Variantă: (învechit) pomăduit, -ă adj.

POMĂDUI vb. IV v. pomăda.

POMĂDA vb. I. tr. A unge, a da cu pomadă. [Var. pomădui vb. IV. / < fr. pommader].

POMĂDUI vb. IV. v. pomăda.

POMĂDA vb. tr., refl. a (se) unge, a (se) da cu pomadă. (< fr. pommader)

A POMĂDA ~ez tranz. 1) (pielea, părul) A da cu pomadă. 2) fig. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a linguși; a măguli. /<fr. pommader

*pomadéz v. tr. (fr. pommader). Ung cu pomadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pomăda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pomădez, 3 pomădează; conj. prez. 1 sg. să pomădez, 3 să pomădeze

pomădui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăduiesc, 3 sg. pomăduiește, imperf. 1 pomăduiam; conj. prez. 1 sg. să pomăduiesc, 3 să pomăduiască

pomăda (a ~) vb., ind. prez. 3 pomădează

pomădui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăduiesc, imperf. 3 sg. pomăduia; conj. prez. 3 să pomăduiască

pomăda vb., ind. prez. 1 sg. pomădez, 3 sg. și pl. pomădează

pomădui (a unge cu pomadă) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăduiesc, imperf. 3 sg. pomăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. pomăduiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POMĂDUIT adj. pomădat. (Om ~.)

POMĂDUIT adj. pomădat. (Om ~.)

POMĂDA vb. v. flata, linguși, măguli.

POMĂDA vb. a (se) pomădui.

POMĂDAT adj. pomăduit. (Față ~.)

POMĂDUI vb. a (se) pomăda.

pomăda vb. v. FLATA. LINGUȘI. MĂGULI.

POMĂDA vb. a (se) pomădui.

POMĂDAT adj. pomăduit. (Față ~.)

POMĂDUI vb. a (se) pomăda.

Intrare: pomăduit
pomăduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomăduit
  • pomăduitul
  • pomăduitu‑
  • pomăduită
  • pomăduita
plural
  • pomăduiți
  • pomăduiții
  • pomăduite
  • pomăduitele
genitiv-dativ singular
  • pomăduit
  • pomăduitului
  • pomăduite
  • pomăduitei
plural
  • pomăduiți
  • pomăduiților
  • pomăduite
  • pomăduitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pomăda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomăda
  • pomădare
  • pomădat
  • pomădatu‑
  • pomădând
  • pomădându‑
 singular plural
  • pomădează
  • pomădați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomădez
 (să)
  • pomădez
  • pomădam
  • pomădai
  • pomădasem
a II-a (tu)
  • pomădezi
 (să)
  • pomădezi
  • pomădai
  • pomădași
  • pomădaseși
a III-a (el, ea)
  • pomădează
 (să)
  • pomădeze
  • pomăda
  • pomădă
  • pomădase
plural I (noi)
  • pomădăm
 (să)
  • pomădăm
  • pomădam
  • pomădarăm
  • pomădaserăm
  • pomădasem
a II-a (voi)
  • pomădați
 (să)
  • pomădați
  • pomădați
  • pomădarăți
  • pomădaserăți
  • pomădaseți
a III-a (ei, ele)
  • pomădează
 (să)
  • pomădeze
  • pomădau
  • pomădară
  • pomădaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomădui
  • pomăduire
  • pomăduit
  • pomăduitu‑
  • pomăduind
  • pomăduindu‑
 singular plural
  • pomăduiește
  • pomăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomăduiesc
 (să)
  • pomăduiesc
  • pomăduiam
  • pomăduii
  • pomăduisem
a II-a (tu)
  • pomăduiești
 (să)
  • pomăduiești
  • pomăduiai
  • pomăduiși
  • pomăduiseși
a III-a (el, ea)
  • pomăduiește
 (să)
  • pomăduiască
  • pomăduia
  • pomădui
  • pomăduise
plural I (noi)
  • pomăduim
 (să)
  • pomăduim
  • pomăduiam
  • pomăduirăm
  • pomăduiserăm
  • pomăduisem
a II-a (voi)
  • pomăduiți
 (să)
  • pomăduiți
  • pomăduiați
  • pomăduirăți
  • pomăduiserăți
  • pomăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • pomăduiesc
 (să)
  • pomăduiască
  • pomăduiau
  • pomăduiră
  • pomăduiseră
Intrare: pomădat
pomădat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomădat
  • pomădatul
  • pomădatu‑
  • pomădată
  • pomădata
plural
  • pomădați
  • pomădații
  • pomădate
  • pomădatele
genitiv-dativ singular
  • pomădat
  • pomădatului
  • pomădate
  • pomădatei
plural
  • pomădați
  • pomădaților
  • pomădate
  • pomădatelor
vocativ singular — —
plural — —
pomăduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomăduit
  • pomăduitul
  • pomăduitu‑
  • pomăduită
  • pomăduita
plural
  • pomăduiți
  • pomăduiții
  • pomăduite
  • pomăduitele
genitiv-dativ singular
  • pomăduit
  • pomăduitului
  • pomăduite
  • pomăduitei
plural
  • pomăduiți
  • pomăduiților
  • pomăduite
  • pomăduitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pomădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomădui
  • pomăduire
  • pomăduit
  • pomăduitu‑
  • pomăduind
  • pomăduindu‑
 singular plural
  • pomăduiește
  • pomăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomăduiesc
 (să)
  • pomăduiesc
  • pomăduiam
  • pomăduii
  • pomăduisem
a II-a (tu)
  • pomăduiești
 (să)
  • pomăduiești
  • pomăduiai
  • pomăduiși
  • pomăduiseși
a III-a (el, ea)
  • pomăduiește
 (să)
  • pomăduiască
  • pomăduia
  • pomădui
  • pomăduise
plural I (noi)
  • pomăduim
 (să)
  • pomăduim
  • pomăduiam
  • pomăduirăm
  • pomăduiserăm
  • pomăduisem
a II-a (voi)
  • pomăduiți
 (să)
  • pomăduiți
  • pomăduiați
  • pomăduirăți
  • pomăduiserăți
  • pomăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • pomăduiesc
 (să)
  • pomăduiască
  • pomăduiau
  • pomăduiră
  • pomăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pomăduit, pomăduităadjectiv

etimologie:
  • vezi pomădui DEX '98 DEX '09

pomăda, pomădezverb

etimologie:

pomădat, pomădatăadjectiv

  • 1. (Despre păr sau despre barbă, mustăți) Care este uns cu pomadă; (despre oameni) care are părul, barba sau mustățile unse cu pomadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pomăduit
    • format_quote Omul în cămașă de molton era negustor, «stăpînul mărfii»... Tînărul pomădat – fiu-său. GALAN, B. I 18. DLRLC
    • format_quote Tînărul acesta... ras, pudrat și pomădat. C. PETRESCU, C. V. 244. DLRLC
etimologie:
  • vezi pomăda DEX '98 DEX '09

pomădui, pomăduiescverb

etimologie:
  • Pomadă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.