opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLONIZAT, -Ă, polonizați, -te, adj. (Rar) Care s-a asimilat felului de viață, obiceiurilor etc. caracteristice polonezilor. – V. poloniza.

POLONIZAT, -Ă, polonizați, -te, adj. (Rar) Care s-a asimilat felului de viață, obiceiurilor etc. caracteristice polonezilor. – V. poloniza.

polonizat, ~ă a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 3 / Pl: ~ați, ~e / E: poloniza] Asimilat felului de viață, limbii și caracteristicilor polonezilor (5).

POLONIZA, polonizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) asimila felului de viață, limbii și obiceiurilor poporului polonez. – Polon + suf. -iza.

poloniza vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 209 / Pzi: ~zez / E: polon + -iza] 1-2 A (se) asimila felului de viață, limbii și caracteristicilor polonezilor (5).

POLONIZA, polonizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) asimila felului de viață, limbii și caracteristicilor poporului polonez. – Polon + suf. -iza.

A POLONIZA ~ez tranz. A face să se polonizeze. /polon + suf. ~iza

A SE POLONIZA mă ~ez intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile polonezilor; a deveni asemănător cu polonezii. /polon + suf. ~iza

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poloniza (a ~) vb., ind. prez. 1 polonizez, 3 polonizează; conj. prez. 1 să polonizez, 3 să polonizeze

poloniza (a ~) vb., ind. prez. 3 polonizează

poloniza vb., ind. prez. 1 sg. polonizez, 3 sg. și pl. polonizează

Intrare: polonizat
polonizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polonizat
  • polonizatul
  • polonizatu‑
  • polonizată
  • polonizata
plural
  • polonizați
  • polonizații
  • polonizate
  • polonizatele
genitiv-dativ singular
  • polonizat
  • polonizatului
  • polonizate
  • polonizatei
plural
  • polonizați
  • polonizaților
  • polonizate
  • polonizatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: poloniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poloniza
  • polonizare
  • polonizat
  • polonizatu‑
  • polonizând
  • polonizându‑
 singular plural
  • polonizează
  • polonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polonizez
 (să)
  • polonizez
  • polonizam
  • polonizai
  • polonizasem
a II-a (tu)
  • polonizezi
 (să)
  • polonizezi
  • polonizai
  • polonizași
  • polonizaseși
a III-a (el, ea)
  • polonizează
 (să)
  • polonizeze
  • poloniza
  • poloniză
  • polonizase
plural I (noi)
  • polonizăm
 (să)
  • polonizăm
  • polonizam
  • polonizarăm
  • polonizaserăm
  • polonizasem
a II-a (voi)
  • polonizați
 (să)
  • polonizați
  • polonizați
  • polonizarăți
  • polonizaserăți
  • polonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • polonizează
 (să)
  • polonizeze
  • polonizau
  • polonizară
  • polonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

polonizat, polonizatăadjectiv

  • 1. rar Care s-a asimilat felului de viață, obiceiurilor etc. caracteristice polonezilor. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi poloniza DEX '98 DEX '09

poloniza, polonizezverb

  • 1. rar A (se) asimila felului de viață, limbii și obiceiurilor poporului polonez. DEX '09
etimologie:
  • Polon + sufix -iza. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.