politizare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 110, 12/5 / Pl: ~zări / E: politiza] 1 Atribuire a unui caracter politic (12) unui eveniment. 2 Interpretare prin prismă exclusiv politică (12) a artei, a literaturii.

POLITIZARE, politizări, s. f. Acțiunea de a politiza.

POLITIZARE s.f. Acțiunea de a politiza și rezultatul ei. [< politiza].

POLITIZA, politizez, vb. I. Tranz. A orienta ceva în sens politic, a da caracter politic, a prezenta ceva sub raport politic; a interpreta politic. – Din germ. politisieren.

politiza [At: GHEȚIE, R. M. / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: ger politisieren, fr politiser] 1 vi (Îdt) A discuta politică (3). 2 vt A da caracter politic (12). 3 A orienta din punct de vedere politic (12). 4 vt (Prt; c. i. literatura, arta etc.) A interpreta exclusiv prin prismă politică (12), exagerându-i importanța.

POLITIZA, politizez, vb. I. Tranz. A orienta ceva în sens politic, a da unui lucru un caracter politic, a prezenta ceva sub raport politic. – Din germ. politisieren.

POLITIZA, politizez, vb. I. Tranz. A orienta ceva în sens politic, a da unui lucru un caracter politic.

POLITIZA vb. I. tr. A orienta ceva în sens politic, a da unui lucru un caracter politic. [Cf. germ. politisieren, fr. politiser].

POLITIZA vb. tr. a orienta ceva sau pe cineva în sens politic; a da caracter politic. (< fr. politiser germ. politisieren)

A POLITIZA ~ez tranz. A prezenta sub aspect politic; a orienta în sens politic. /<germ. Politisieren, fr. politiser

politizare s. f., g.-d. art. politizării; pl. politizări

politizare s. f., g.-d. art. politizării; pl. politizări

politizare s. f., g.-d. art. politizării; pl. politizări

politiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. politizez, 3 politizează; conj. prez. 1 sg. să politizez, 3 să politizeze

politiza (a ~) vb., ind. prez. 3 politizează

politiza vb., ind. prez. 1 sg. politizez, 3 sg. și pl. politizează