POLITEISM s. n. Religie constituită pe credința în mai mulți zei între care existau relații de rudenie. – Din fr. polythéisme.

politeism sns [At: EPISCUPESCU, O. Î. 253/15 / V: (înv) ~tiism, ~ide~ / E: fr polythéisme] Religie care admite existența mai multor divinități.

POLITEISM s. n. Religie care recunoaște existența mai multor divinități. – Din fr. polythéisme.

POLITEISM s. n. Sistem religios care admite existența mai multor zei.

POLITEISM s.n. (op. monoteism) Religie, credință care admite existența mai multor divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. polythéisme, cf. gr. polys – numeros, theos – zeu].

POLITEISM s. n. credință în mai multe divinități, caracteristică unor religii. (< fr. polythéisme)

POLITEISM n. (în opoziție cu monoteism) Religie care admite existența mai multor zeități. /<fr. polythéisme

politeism n. religiune ce admite mai mulți zei.

polideism sn vz politeism

politiism sn vz politeism corectat(ă)

*politeízm n. (ca și politeist). Credință în maĭ mulțĭ zeĭ: politeizmu greco-roman. – Politeizmu a rămas astăzĭ numaĭ la popoarele înapoĭate din cele-lalte continente. Sistemele politeizmuluĭ îs treĭ: idolatria, sabeizmu și fetișizmu. V. monoteizm, păgînizm.

politeism s. n.

politeism s. n.

politeism s. n.

politeism.

polideism s. n. v. politeism.