2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLITEHNIZARE s. f. Orientarea învățământului (de cultură generală) spre dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre formarea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii. – După rus. politehnizatija.

politehnizare sf [At: CF 1960, nr. 1, 22 / Pl: ~zări / E: rs политехнизация] Orientare a învățământului de cultură generală spre dezvoltarea cunoștințelor tehnice, pentru obținerea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii.

POLITEHNIZARE s. f. Orientarea învățământului (de cultură generală) către dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre obținerea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii. – După rus. politehnizatija.

POLITEHNIZARE s. f. Acțiunea de a orienta învățămîntul de cultură generală spre formarea de deprinderi practice în domeniul tehnicii.

POLITEHNIZARE s.f. Orientarea învățămîntului de cultură generală către dezvoltarea cunoștințelor tehnice în toate ramurile principale de producție. [După rus. politehnizațiia].

POLITEHNIZARE s. f. orientare a învățământului de cultură generală către dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre formarea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii. (după rus. politehnizațiia)

POLITEHNIZARE ~ări f. Orientarea învățământului de cultură generală spre însușirea cunoștințelor tehnice și spre aplicarea lor în practică. /<rus. politehnizația

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

politehnizare s. f., g.-d. art. politehnizării

politehnizare s. f., g.-d. art. politehnizării

politehnizare s. f., g.-d. art. politehnizării

a politehniza vb., ind. prez. 1 sg. politehnizez

Intrare: politehnizare
politehnizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politehnizare
  • politehnizarea
plural
  • politehnizări
  • politehnizările
genitiv-dativ singular
  • politehnizări
  • politehnizării
plural
  • politehnizări
  • politehnizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: politehniza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • politehniza
  • politehnizare
  • politehnizat
  • politehnizatu‑
  • politehnizând
  • politehnizându‑
singular plural
  • politehnizea
  • politehnizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • politehnizez
(să)
  • politehnizez
  • politehnizam
  • politehnizai
  • politehnizasem
a II-a (tu)
  • politehnizezi
(să)
  • politehnizezi
  • politehnizai
  • politehnizași
  • politehnizaseși
a III-a (el, ea)
  • politehnizea
(să)
  • politehnizeze
  • politehniza
  • politehniză
  • politehnizase
plural I (noi)
  • politehnizăm
(să)
  • politehnizăm
  • politehnizam
  • politehnizarăm
  • politehnizaserăm
  • politehnizasem
a II-a (voi)
  • politehnizați
(să)
  • politehnizați
  • politehnizați
  • politehnizarăți
  • politehnizaserăți
  • politehnizaseți
a III-a (ei, ele)
  • politehnizea
(să)
  • politehnizeze
  • politehnizau
  • politehniza
  • politehnizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

politehnizare, politehnizărisubstantiv feminin

  • 1. Orientarea învățământului (de cultură generală) spre dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre formarea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.