POLIELÉU, polieleuri, s.n. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [Pr.: -li-e-] – Din sl. polielei.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 8 Apr 2004 | Greșeală de tipar

polieléu s. n. (sil. -li-e-), art. polieléul; pl. poliéleie/poliéleuri
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

polieléu, polieléie, s.n. (înv.) candelabru.
Sursa: DAR | Trimisă de blaurb, 9 Oct 2006 | Greșeală de tipar

polieléu (polieléie), s.n. – Nume special dat psalmilor 134 și 135. – Var. polileu. Mgr. πολυέλεος „foarte milostiv”.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 24 Aug 2008 | Greșeală de tipar

polieléu (polieléie), s.n. – Candelabru. Ngr. πολυέλαιος.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 24 Aug 2008 | Greșeală de tipar