6 definiții pentru polițism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLIȚISM s. n. (Rar) Activitate întreprinsă de poliție (1) în vederea menținerii ordinii; p. ext. fel de a fi, de a gândi, de a acționa în spirit polițienesc, brutal, violent. – Poliție + suf. -ism.
POLIȚISM s. n. (Rar) Activitate întreprinsă de poliție (1) în vederea menținerii ordinii; p. ext. fel de a fi, de a gândi, de a acționa în spirit polițienesc, brutal, violent. – Poliție + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
polițism sns [At: REBREANU, P. S. 122 / E: poliție + -ism] 1 Activitate întreprinsă de poliție (1) în vederea menținerii ordinii. 2 (Fig) Fel de a gândi, de a fi, de a acționa etc. brutal, violent. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIȚISM s. n. Fel de a fi, de a gîndi, de a acționa ca la poliție, prin intimidare, prin constrîngere, prin terorizare. O clipă se gîndi să-l denunțe și astfel să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
polițism (rar) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
polițism (rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polițism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
polițismsubstantiv neutru
-
- 1.1. Fel de a fi, de a gândi, de a acționa în spirit polițienesc, brutal, violent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O clipă se gîndi să-l denunțe și astfel să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122. DLRLC
-
-
etimologie:
- Poliție + sufix -ism. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.