pogorâș sn vz coborâș

coborâș sn [At: DOSOFTEI, V. S. / V: (înv) pogorâș, (pop) sc~ / Pl: ~uri, (înv; rar) ~e / E: coborî + -iș] 1 Coborâre (2). 2-3 Drum sau loc care coboară (în pantă) Si: povârniș, (îrg) cobar.

COBORÎȘ, coborîșuri, s. n. Coborîre; (concretizat), drum care coboară, povîrniș, pantă, coastă. Șoseaua șerpuia peste suișuri și coborîșuri prăfuite. DUMITRIU, V. L. 119. S-auzeau răcnete de bărbați... în coborîșul prăvălatec. CAMILAR, T. 160. – Variantă: scoborîș (TEODORESCU, P. P. 132) s. n.

POGORÎȘ, pogorîșuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Coborîș. Puse în fața inamicului în giurul așa-numitei creste militare... adecă pe linia cea mai înalțată a pogorîșului, pe cei mai buni arcași și pușcași. HASDEU, V. 160.

SCOBORÎȘ s. n. v. coborîș.

COBORÂȘ ~uri n. Teren care coboară (unind două puncte situate la altitudini diferite). /a coborî + suf. ~âș

coborîș n. drum pieziș, coastă de coborît: văi fără de coborîș.

pogorîș n. (d. pogor). Rar azĭ. Scoborîș.

coborâș s. n., pl. coborâșuri

coborâș s. n., pl. coborâșuri

coborâș s. n., pl. coborâșuri

COBORÂȘ s. 1. v. coborâre. 2. v. pantă.

COBORÎȘ s. 1. coborîre, scoborîre, scoborîș, scoborît. (În timpul ~.) 2. (GEOGR.; concr.) clină, coastă, costișă, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ al unui deal.)

Coborâș ≠ suiș, urcuș