podărit¹ sn [At: VALIAN / Pl: ~uri / E: pod¹ + -ărit] 1 Dare care se percepea de la cei care posedau sau aveau în folosință un bac Si: podanie. 2 Taxă care se încasa pentru trecerea peste un pod¹ (15). 3 Taxă care se încasa pentru transportul cu un bac. 4-6 Drept de a încasa podăritul¹ (1-3).

podărit² sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: podar + -it] (Rar) 1-9 Ocupație a podarului (1-9).

PODĂRIT, podărituri, s. n. (Popular) Taxă care se încasează pentru trecerea peste un pod sau pentru transportul cu un pod umblător.

PODĂRIT n. 1) (în trecut) Taxă pentru trecerea peste un pod. 2) Taxă care se percepe pentru transportul cu un pod plutitor. /pod + suf. ~ărit

podărit n. taxa podarului.

podărít n., pl. urĭ (d. podar). Ocupațiunea de podar. Taxa de trecere peste un pod.

podărit (pop.) s. n., pl. podărituri

podărit (pop.) s. n., pl. podărituri

podărit s. n., pl. podărituri

PODĂRIT s. (IST.) (înv.) podire. (~ul era taxa plătită la trecerea peste un pod.)

PODĂRIT s. (înv.) podire. (~ era taxa plătită la trecerea peste un pod.)

podărit², podărituri, s.n. (înv.) ocupația podarului.