poansonare sf [At: ORBONAȘ, MEC. / Pl: ~nări / E: poansona] 1 Găurire sau marcare cu ajutorul poansonului (1) Si: poansonaj (1), poansonat (1). 2 Perforare prin ștanțare Si: poansonaj (2), poansonat (2). 3 Gravare cu poansonul (2) Si: poansonaj (3), poansonat (3).

POANSONARE, poansonări, s. f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei.

POANSONARE s.f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei; poansonaj. [Pron. poan-. / < poansona].

poansona vt [At: ORBONAȘ, MEC. 111 / Pzi: ~nez / E: fr poinçonner] 1 A găuri sau a marca cu un poanson (1). 2 A perfora prin ștanțare. 3 A grava cu poansonul (2).

POANSONA, poansonez, vb. I. Tranz. 1. A perfora prin ștanțare. 2. A grava cu poansonul (1).

POANSONA vb. I. tr. A găuri, a marca cu poansonul. [< fr. poinçonner].

POANSONA vb. tr. 1. a perfora prin ștanțare. 2. a marca cu poansonul (2). (< fr. poinșonner)

A POANSONA ~ez tranz. 1) A găuri cu ajutorul poansonului. 2) A grava cu poansonul. /<fr. poinçonner

poansonare (desp. poan-) s. f., g.-d. art. poansonării; pl. poansonări

poansonare (poan-) s. f., g.-d. art. poansonării; pl. poansonări

poansonare s. f. (sil. poan-), g.-d. art. poansonării; pl. poansonări

poansona (a ~) (desp. poan-) vb., ind. prez. 1 sg. poansonez, 3 poansonează; conj. prez. 1 sg. să poansonez, 3 să poansoneze

poansona (a ~) (poan-) vb., ind. prez. 3 poansonează

poansona vb. (sil. poan-), ind. prez. 1 sg. poansonez, 3 sg. și pl. poansonează; conj. prez. 3 sg. și pl. poansoneze

poansona

POANSONARE s. (TEHN.) poansonaj.

POANSONARE s. (TEHN.) poansonaj.