opțiuni
  • info

7 definiții pentru plutui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.

PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.

plutui vt [At: LTR2 XII, 635 / Pzi: ~esc / E: pluta2 + -ui] A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare tratându-le cu săruri de crom pentru a le face moi și a le da un aspect specific.

PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, în săruri de crom, pentru a le face moi și a le da față.

A PLUTUI ~iesc tranz. (piei tăbăcite) A supune operației de finisare pentru a le micșora și a le imprima un desen. /plută + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, 3 sg. plutuiește, imperf. 1 plutuiam; conj. prez. 1 sg. să plutuiesc, 3 să plutuiască

plutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, imperf. 3 sg. plutuia; conj. prez. 3 să plutuiască

plutui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, imperf. 3 sg. plutuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plutuiască

Intrare: plutui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plutui
  • plutuire
  • plutuit
  • plutuitu‑
  • plutuind
  • plutuindu‑
 singular plural
  • plutuiește
  • plutuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plutuiesc
 (să)
  • plutuiesc
  • plutuiam
  • plutuii
  • plutuisem
a II-a (tu)
  • plutuiești
 (să)
  • plutuiești
  • plutuiai
  • plutuiși
  • plutuiseși
a III-a (el, ea)
  • plutuiește
 (să)
  • plutuiască
  • plutuia
  • plutui
  • plutuise
plural I (noi)
  • plutuim
 (să)
  • plutuim
  • plutuiam
  • plutuirăm
  • plutuiserăm
  • plutuisem
a II-a (voi)
  • plutuiți
 (să)
  • plutuiți
  • plutuiați
  • plutuirăți
  • plutuiserăți
  • plutuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plutuiesc
 (să)
  • plutuiască
  • plutuiau
  • plutuiră
  • plutuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plutui, plutuiescverb

  • 1. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Plută + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.