opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUGĂRIT s. n. Acțiunea de a plugări; plugărire. – V. plugări.

PLUGĂRIT s. n. Acțiunea de a plugări; plugărire. – V. plugări.

plugărit sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ? / E: plugări] 1 Efectuare cu plugul (1) a muncilor agricole Si: plug (14), plugărie (2), (rar) plugărire. 2 Ocupație a plugarului Si: plugărie (3).

PLUGĂRIT sin. Acțiunea de a plugări; plugărie, arat. V. agricultură. Se scot uneltele de plugărit și se caută ce lipsește la ele. ȘEZ. VI 160. Să te-apuci de plugărit Tocma-n zi de sărbătoare? ALECSANDRI, P. P. 169.

PLUGĂRIT n. Ocupație de plugar. /v. a plugări

plugărit n. ocupațiune cu plugăria.

plugărít n. Plugărie: a trăi din plugărit.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (I). – Din plugar.

plugări vi [At: CORESI, L. 309/3 / Pzi: ~resc / E: plugar] 1 A munci ca plugar (1) Si: (reg) a plugui (1), a păuri. 2 A efectua cu plugul (1) muncile agricole Si: (reg) a plugui (2), a păuri. 3 (Reg) A prăși.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pămîntul ca plugar. Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78.

A PLUGĂRI ~esc intranz. 1) A practica ocupația de plugar; a fi plugar. 2) rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /Din plugar

plugărì v. a ara: toată ziua plugăresc POP.

2) plugărésc v. intr. Trăĭesc ca plugar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plugărit s. n.

plugărit s. n.

plugărit s. n.

plugări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, 3 sg. plugărește, imperf. 1 plugăream; conj. prez. 1 sg. să plugăresc, 3 să plugărească

plugări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, imperf. 3 sg. plugărea; conj. prez. 3 să plugărească

plugări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, imperf. 3 sg. plugărea; conj. prez. 3 sg. și pl. plugărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLUGĂRIT s. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plug, plugărie, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)

PLUGĂRIT s. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plug, plugărie, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)

PLUGĂRI vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)

*PLUGĂRI vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLUGARI, com. în jud. Iași, situată în câmpia Jijiei, în zona de confl. a râului Miletin cu Pârâul lui Vasile; 3.614 loc. (2003). Nod rutier. În satul Onești se află biserica Sfântul Spiridon (1805).

Intrare: plugărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plugărit
  • plugăritul
  • plugăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • plugărit
  • plugăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: plugări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plugări
  • plugărire
  • plugărit
  • plugăritu‑
  • plugărind
  • plugărindu‑
 singular plural
  • plugărește
  • plugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plugăresc
 (să)
  • plugăresc
  • plugăream
  • plugării
  • plugărisem
a II-a (tu)
  • plugărești
 (să)
  • plugărești
  • plugăreai
  • plugăriși
  • plugăriseși
a III-a (el, ea)
  • plugărește
 (să)
  • plugărească
  • plugărea
  • plugări
  • plugărise
plural I (noi)
  • plugărim
 (să)
  • plugărim
  • plugăream
  • plugărirăm
  • plugăriserăm
  • plugărisem
a II-a (voi)
  • plugăriți
 (să)
  • plugăriți
  • plugăreați
  • plugărirăți
  • plugăriserăți
  • plugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • plugăresc
 (să)
  • plugărească
  • plugăreau
  • plugăriră
  • plugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plugăritsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a plugări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arare arat arătură plug plugărie plugărire
    • format_quote Se scot uneltele de plugărit și se caută ce lipsește la ele. ȘEZ. VI 160. DLRLC
    • format_quote Să te-apuci de plugărit Tocma-n zi de sărbătoare? ALECSANDRI, P. P. 169. DLRLC
etimologie:
  • vezi plugări DEX '98 DEX '09

plugări, plugărescverb

  • 1. învechit A munci pământul în calitate de plugar; a lucra pământul cu plugul. DEX '09 DLRLC
    sinonime: plugui păuri
    • format_quote Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78. DLRLC
  • 2. rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. NODEX
etimologie:
  • plugar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.