PLIVIT², pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curățat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curățat de lăstari, de cârceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. – V. plivi.

plivit², ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 173 / Pl: ~iți, ~e / E: plivi] 1 a (D. plante sau terenuri cultivate) Curățat de buruieni. 2 a (D. plante de cultură sau părți ale lor) Curățat de cârcei, de lăstari, de frunze etc. care sunt de prisos. 3 sf (Reg) Legătură la snopul de grâu.

plivit¹ sn [At: ECONOMIA, 46/19 / V: (reg) pleit, plev~, pri~ / Pl: ~uri / E: plivi] 1 Curățare de buruieni, prin mijloace manuale, mecanice sau chimice a unui teren cultivat sau a unor plante cultivate Si: plivire (1), (rar) pliveală (1), (îrg) plevilă¹ (1), (înv) plivitură (1), (reg) plămizit (1). 2 Operație agrotehnică prin care se realizează această curățare Si: (rar) pliveală (2), (îrg) plevilă¹ (2), (înv) plivitură (2), (reg) pălămizit (2). 3 Timp când se efectuează această curățare Si: (rar) pliveală (3), (îrg) plevilă¹ (3), (înv) plivitură (3), (reg) pălămizit (3). 4 Distrugere a buruienilor prin smulgere sau prin tăiere. 5 Smulgere sau tăiere a buruienilor pentru a le distruge. 6 Curățire a viței de vie, a plantelor și a pomilor de cârcei, de frunze inutile și de lăstari Si: copilire, copilit, (rar) pliveală (4), (îrg) plevilă¹ (4).

PLIVIT², -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curățat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curățat de lăstarii, de cârceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. – V. plivi.

PLIVIT², -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri cultivate și despre culturi) Curățat de buruieni. În locul straturilor plivite, cucuta crescuse naltă cît casa. CONTEMPORANUL, VI 107. ◊ Fig. Dicționariului [Societății Academice] cel cu vorbe numai plivite, alese și mai cu seamă croite de pe curata lătinie... ODOBESCU, S. III 173. 2. (Despre pomi sau vița de vie) Curățat de lăstarii și de cîrceii de prisos.

PLIVIT¹ s. n. Plivire. Se începe prășitul de trei ori la fiecare plantă și numai o dată plivitul. I. IONESCU, M. 357.

plivít, -ă adj. Curățat de buruĭene. Fig. Cĭoplit. Adv. A vorbi plivit, a vorbi delicat (V. buruĭenos). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a plivi de multe orĭ: plivitu buruĭenilor.

PLIVI, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița-de-vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.

pilvi v vz plivi

plăvi v vz plivi

plei^2[1] v vz plivi corectat(ă)

pleit sn vz plivit¹

plevi v vz plivi

plevit sn vz plivit¹

plivi vt(a) [At: CORESI, EV. 355 / V: (rar) plăvi, (îrg) pilvi, plevi, plei, prii, privi / Pzi: ~vesc / E: bg плевя] 1 A curăța de buruieni plante sau terenuri cultivate, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. 2 A stârpi buruienile prin smulgere sau tăiere Si: a distruge. 3 (Pex) A tăia sau a smulge buruienile pentru a le distruge, a stârpi. 4 (Fig) A lua (dintre...) Si: a izola, a separa. 5 (Rar) A culege flori, plante etc. rupând, smulgând. 6 A rupe sau a tăia cârceii, lăstarii sau frunzele de prisos de pe plantele de cultură, viță de vie, pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice Si: a copili. 7 (Pop; spc) A tăia cu foarfecele spice de secară Si: (reg) a secărăți.

prii² v vz plivi

privi² v vz plivi

privit² sn vz plivit¹

PLIVI, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița de vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.

PLIVI, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la plante, p. ext. la terenuri cultivate) A curăța de buruieni. Plivim straturile de buruiene. DRĂGHICI, R. 253. Creșteți flori și nu-nfloriți... Că n-am frați să vă-ngrădească Nici surori să vă plivească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. ◊ Fig. M-aș cere, taică, la școală... Dacă învăț e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10. ♦ A smulge, a stîrpi, a distruge buruienile. În vacanță pierdea vremea, mai curățind cîte un pom prin grădina din spatele casei, mai plivind cîte o buruiană. REBREANU, I. 66. 2. (Cu privire la vița de vie sau la pomi) A suprima (prin tăiere sau rupere) lăstarii și cîrceii de prisos, pentru a înlesni dezvoltarea mlădițelor sau a crengilor roditoare.

A PLIVI ~esc tranz. 1) (terenuri cultivate) A curăța de buruieni, rupându-le sau smulgându-le cu mâna. 2) (vița de vie, pomii) A curăța de lăstarii, frunzele sau crengile de prisos, tăindu-le sau rupându-le. /<bulg. plevja

plivì v. a smulge bălăriile dintr’un câmp sau grădină. [Slav. PLĬEVÕ, a strânge (cf. pleavă)].

plevésc, V. plivesc.

plivésc și (vechĭ) plevésc v. tr. (vsl. *plĭeviti, d. plĭeti-plĭevon, a culege; bg. plĭevĭy, sîrb. pleviti și pliviti, id. V. pleavă, plevilă). Zmulg dintr’un loc cultivat buruĭenele vătămătoare. V. jumulesc.

plivit s. n., pl. plivituri

plivit s. n., pl. plivituri

plivit s. n., pl. plivituri

plivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivesc, 3 plivește, imperf. 1 pliveam; conj. prez. 1 sg. să plivesc, 3 să plivească

plivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivesc, imperf. 3 sg. plivea; conj. prez. 3 să plivească

plivi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivesc, imperf. 3 sg. plivea; conj. prez. 3 sg. și pl. plivească

PLIVIT s. 1. v. plivire. 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ul viței de vie.)

PLIVIT s. (AGRIC.) 1. plivire, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) pălămizit, (înv.) plivitură. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.) 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ viței de vie.)

PLIVI vb. (AGRIC.) 1. (Olt. și Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)

PLIVI vb. (AGRIC.) 1. (Olt. și Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)

plivi (plivesc, plivit), vb. – A curăța de buruieni, a curăța via, pomii. – Var. înv. plevi. Sl. plĕti, plevą, pleveši (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 73). – Der. pliveală (var. plevilă, pleghilă înv. plavilă), s. f. (plivire), din bg. plevilo (Conev 74); plivit, s. n. (plivire). Cf. pleavă.