opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICIUIRE, pliciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a pliciui și rezultatul ei; plescăit. – V. pliciui.

PLICIUIRE, pliciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a pliciui și rezultatul ei; plescăit. – V. pliciui.

pliciuire sf [At: MACEDONSKI, O. II, 276 / Pl: ~ri / E: pliciui] (Rar) 1 Producere a unui zgomot prin lovirea apei de un corp solid. 2 Producere a unui zgomot printr-o lovitură aplicată cuiva pe piele. 3 Producere a unui sunet printr-un sărut.

PLICIUIRE, pliciuiri, s. f. (Neobișnuit) Zgomot produs de mișcarea valurilor unei ape; plescăit. Valurile se ridică și se scufundă. Pliciuiri. MACEDONSKI, O. II 276.

PLICIUI, pliciuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face plici1; a plici2. – Plici1 + suf. -ui.

PLICIUI, pliciuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face plici1; a plici2. – Plici1 + suf. -ui.

pliciui vi [At: BUL. FIL. II, 186 / Pzi: pliciui / E: plici1 + -ui] (Rar) 1-3 A plici2 (1-3).

plicĭuĭésc, v. tr. și intr. (d. plicĭ). Fam. Scutur de colb izbind cu petica și făcînd „plicĭ”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pliciuire (rar) s. f., g.-d. art. pliciuirii; pl. pliciuiri

pliciuire (rar) s. f., g.-d. art. pliciuirii; pl. pliciuiri

pliciuire s. f., g.-d. art. pliciuirii; pl. pliciuiri

pliciui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pliciuiesc, 3 sg. pliciuiește, imperf. 1 pliciuiam; conj. prez. 1 sg. să pliciuiesc, 3 să pliciuiască

pliciui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pliciuiesc, imperf. 3 sg. pliciuia; conj. prez. 3 să pliciuiască

pliciui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pliciuiesc, imperf. 3 sg. pliciuia; conj. prez. 3 sg. și pl. pliciuiască

Intrare: pliciuire
pliciuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pliciuire
  • pliciuirea
plural
  • pliciuiri
  • pliciuirile
genitiv-dativ singular
  • pliciuiri
  • pliciuirii
plural
  • pliciuiri
  • pliciuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pliciui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pliciui
  • pliciuire
  • pliciuit
  • pliciuitu‑
  • pliciuind
  • pliciuindu‑
 singular plural
  • pliciuiește
  • pliciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pliciuiesc
 (să)
  • pliciuiesc
  • pliciuiam
  • pliciuii
  • pliciuisem
a II-a (tu)
  • pliciuiești
 (să)
  • pliciuiești
  • pliciuiai
  • pliciuiși
  • pliciuiseși
a III-a (el, ea)
  • pliciuiește
 (să)
  • pliciuiască
  • pliciuia
  • pliciui
  • pliciuise
plural I (noi)
  • pliciuim
 (să)
  • pliciuim
  • pliciuiam
  • pliciuirăm
  • pliciuiserăm
  • pliciuisem
a II-a (voi)
  • pliciuiți
 (să)
  • pliciuiți
  • pliciuiați
  • pliciuirăți
  • pliciuiserăți
  • pliciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pliciuiesc
 (să)
  • pliciuiască
  • pliciuiau
  • pliciuiră
  • pliciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pliciuire, pliciuirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a pliciui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plescăit
    • format_quote Valurile se ridică și se scufundă. Pliciuiri. MACEDONSKI, O. II 276. DLRLC
etimologie:
  • vezi pliciui DEX '98 DEX '09

pliciui, pliciuiescverb

  • 1. rar A face plici; a plici. DEX '09 DEX '98
    sinonime: plici
etimologie:
  • Plici + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.