3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICI1 interj., (2) pliciuri, s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se lovește de un obiect solid, de o lovitură (aplicată cuiva pe piele) etc.; pleosc. 2. S. n. Paletă cu coadă lungă pentru omorât muște, țânțari etc. – Onomatopee.

PLICI2, plicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pliciui. – Din plici1.

PLICI2, plicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pliciui. – Din plici1.

plici1 i [At: PANN, P. V. III, 292/28 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se izbește sau este izbită de un corp solid. 2 Cuvânt care imită zomotul produs de o lovitură aplicată cuiva pe piele. 3 Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut. 4 (Reg; îlav) Cât ai zice ~ Într-o clipă Si: îndată, numaidecât.

plici2 vi [At: REBREANU, I, 337 / V: ~cii / Pzi: ~cesc / E: plici1] (Rar) 1 A produce un zgomot prin lovirea apei de un corp solid Si: (rar) a pliciui (1). 2 A produce un zgomot printr-o lovitură aplicată cuiva pe piele Si: (rar) a pliciui (2). 3 A produce un sunet printr-un sărut Si: (rar) a pliciui (3).

PLICI1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se lovește de un obiect solid, de o lovitură (aplicată cuiva pe piele) etc.; pleosc. – Onomatopee.

PLICI interj. Onomatopee care redă sunetul produs de apă cînd se lovește de un obiect solid, de o lovitură dată cuiva, de dezlipirea buzelor după ce au sărutat etc. Cînd Cuza l-a făcut... ministru a plîns și – plici! I-a sărutat mîna. PAS, L. I 41. Tu să mă bați, zici?... Na dar, plici! PANN, P. V. III 29. ◊ (Cu prelungirea vocalei din mijloc) Mătușa Dana... se umflă de necaz odată, și: pliiici!... plesni în două. VISSARION, B. 177.

PLICI interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs la lovirea cu palma pe piele, de pleoscăitul apei când se lovește de ceva tare etc.). /Onomat.

plici! int. exprimă sgomotul lovirii subite: plici! o palmă. [Onomatopee].

plicĭ, interj. care arată pleoscăitu uneĭ palme micĭ pe obraz orĭ a degetuluĭ mijlociŭ proptit pe policar și izbit apoĭ de palmă orĭ cu a uneĭ peticĭ cînd scuturĭ colbu. V. leop.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plici1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plicesc, 3 sg. plicește, imperf. 1 pliceam; conj. prez. 1 sg. să plicesc, 3 să plicească

plici3 s. n., art. pliciul; pl. pliciuri

plici2 s. n., art. pliciul; pl. pliciuri

plici3 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plicesc, imperf. 3 sg. plicea; conj. prez. 3 să plicească

plici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plicesc, imperf. 3 sg. plicea; conj. prez. 3 sg. și pl. plicească

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plici interj. – Imită zgomotul bălăcitului sau al baterii din palme. Creație expresivă, cf. pleosc (Iordan, BF, II, 186). – Der. pliciui, vb. (a pocni din bici, a plesni).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

plici, pliciuri s. n. unealtă casnică în formă de băț prevăzută la un capăt cu o bucată de cauciuc sau plastic, folosită la prinderea muștelor din casă.

Intrare: plici (interj.)
plici1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • plici
Intrare: plici (s.n.)
plici2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plici
  • pliciul
  • pliciu‑
plural
  • pliciuri
  • pliciurile
genitiv-dativ singular
  • plici
  • pliciului
plural
  • pliciuri
  • pliciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: plici (vb.)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plici
  • plicire
  • plicit
  • plicitu‑
  • plicind
  • plicindu‑
singular plural
  • plicește
  • pliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plicesc
(să)
  • plicesc
  • pliceam
  • plicii
  • plicisem
a II-a (tu)
  • plicești
(să)
  • plicești
  • pliceai
  • pliciși
  • pliciseși
a III-a (el, ea)
  • plicește
(să)
  • plicească
  • plicea
  • plici
  • plicise
plural I (noi)
  • plicim
(să)
  • plicim
  • pliceam
  • plicirăm
  • pliciserăm
  • plicisem
a II-a (voi)
  • pliciți
(să)
  • pliciți
  • pliceați
  • plicirăți
  • pliciserăți
  • pliciseți
a III-a (ei, ele)
  • plicesc
(să)
  • plicească
  • pliceau
  • plici
  • pliciseră
plicii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pliciinterjecție

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se lovește de un obiect solid, de o lovitură (aplicată cuiva pe piele) etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pleosc
    • format_quote Cînd Cuza l-a făcut... ministru a plîns și – plici! I-a sărutat mîna. PAS, L. I 41. DLRLC
    • format_quote Tu să mă bați, zici?... Na dar, plici! PANN, P. V. III 29. DLRLC
    • format_quote Mătușa Dana... se umflă de necaz odată, și: pliiici!... plesni în două. VISSARION, B. 177. DLRLC
etimologie:

plici, pliciurisubstantiv neutru

  • 1. Paletă cu coadă lungă pentru omorât muște, țânțari etc. DEX '09
etimologie:

plici, plicescverb

etimologie:
  • plici DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.