PLATONISM s. n. Filosofia lui Platon și a discipolilor săi, după care lumea ideilor ar fi singura realitate adevărată, iar lumea materială o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintâi. – Din fr. platonisme.

platonism sns [At: POTECA, F. 31/10 / E: fr platonisme] 1 Concepție filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, după care lumea ideilor ar fi singura realitate obiectivă, iar lumea materială o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintâi. 2 Iubire platonică (5) Si: (rar) platonie. 3 (Rar) Caracter abstract, formal al unei acțiuni, al unei atitudini etc.

PLATONISM s. n. Concepție filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, după care lumea ideilor ar fi singura realitate adevărată, iar lumea materială o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintâi. – Din fr. platonisme.

PLATONISM s. n. Concepția filozofică idealistă a lui Platon și a adepților săi, după care lumea ideilor imuabile este singura realitate obiectivă, iar lumea materială este o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintîi.

PLATONISM s.n. 1. Concepția filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, care considerau lumea „ideilor veșnice” drept singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare a celei dintîi. 2. Iubire platonică. [Cf. fr. platonisme, it. platonismo < Platon – filozof grec din antichitate].

PLATONISM s. n. 1. concepție filozofică a lui Platon, potrivit căreia singura realitate ar fi lumea ideilor, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare. 2. iubire platonică. (< fr. platonisme)

PLATONISM n. 1) Doctrina filozofică a lui Platon și a adepților lui care afirmă că reală este doar „lumea ideilor”, lumea materială fiind numai o copie a celei dintâi. 2) Atitudine bazată pe atracție pur spirituală. /<fr. platonisme

*platonízm n., pl. e. Sistema filosofică a luĭ Platone. Caracteru ideal al amoruluĭ. Lucru fără efect: platonizmu n’are trecere în politică.

platonism s. n.

platonism s. n.

platonism s. n.

platonism.