2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLATINA, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din fr. platiner.

PLATINA, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din fr. platiner.

platina [At: CADE / Pzi: ~nez / E: fr platiner] 1 vt A acoperi obiecte metalice sau alte materiale cu un strat subțire de platină (1). 2-3 vtr (D. femei) A(-și) decolora părul prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond foarte deschis.

PLATINA, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină, pentru a-i da aspectul platinei sau pentru a-i proteja suprafața, în special împotriva oxidării; a sufla cu platină. 2. A decolora prin mijloace chimice părul de pe cap dîndu-i o nuanță de blond foarte deschis.

PLATINA vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat subțire de platină (un obiect metalic). 2. A decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. [< fr. platiner].

PLATINA vb. tr. 1. a acoperi cu un strat subțire de platină. 2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. (< fr. platiner)

A PLATINA ~ez tranz. 1) tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu platină (în scop protector sau/și decorativ). 2) (părul) A decolora dând culoarea blond-argintie (ca platina). /<fr. platiner

PLATINĂ, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. – Din fr. platine.

platină sf [At: LAZĂR, P. T. 52/24 / V: platin sn / A și: (rar) plati / Pl: ~ne / E: fr platine] 1 Metal prețios, cu luciu caracteristic, element chimic de culoare albă-cenușie, dur, inoxidabil și foarte rezistent la căldură, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, instrumente de precizie, obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. 2 (Îs) Negru de ~ Platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 3 Piese de mașini care altădată se fabricau din sau cu platină (1). 4 Piese de mașini care au luciul caracteristic platinei (1). 5 Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, folosit ca materie primă la laminarea tablei subțiri.

PLATINĂ, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. – Din fr. platine.

PLATINĂ, (2) platine, s. f. 1. Metal prețios, de culoare albă-cenușie, dur, inoxidabil, foarte rezistent la încălzire, din care se fac aparate de laborator, instrumente de precizie și unele obiecte de valoare. Observă că dansatorul Anei poartă la mîna stingă un lanț subțire de platină. C. PETRESCU, C. V. 202. ♦ Compus: negru-de-platină = platină sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. Platina microscopului.

PLATINĂ s.f. 1. Metal prețios, alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil. 2. Nume dat unor piese de formă plană care intră în construcția anumitor aparate. [< fr. platine, cf. sp. platina].

PLATINĂ s. f. 1. metal prețios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. 3. piesă plană care intră în construcția anumitor aparate. (< fr. platine)

PLATINĂ f. Metal nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, rezistent la acțiunea acizilor și la temperaturi înalte, având diferite întrebuințări. /<fr. platine

platină f. metal prețios de un alb cenușiu, întrebuințat la fabricarea vaselor de laboratorii.

*platínă f., pl. e, ĭ (fr. platine, d. sp. platina, mineral de platină, și platino, platină, d. plata, argint: it. plátino, ngr. plátina). Un fel de metal alb cenușiŭ, cel maĭ greŭ și maĭ inalterabil din toate. – Și plátină (după ngr.). – Platina, care se află aliată cu alte metale (iridiŭ, paladiŭ) în nisipurile produse pin dezagregarea rocelor vechĭ, e moale, dúctilă, maleabilă și foarte tenace (densitatea 21, 4; greutatea atomică 194, 3). Se topește la 1775 și absoarbe oxigenu, ca și argintu. Nu se oxidează la nicĭ o temperatură și rezistă acțiuniĭ multor acide. De aceĭa, fiind-că se topește și se alterează așa de greŭ, se întrebuințează la făcut vase în care se pot efectua reacțiunĭ la o temperatură înaltă saŭ cu niște anumite acide, precum și la construirea multor aparate de preciziune. A fost descoperită la 1735 în nisipurile aurifere ale unuĭ rîŭ din America de Sud.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

platina (a ~) vb., ind. prez. 1 platinez, 3 platinea; conj. prez. 1 să platinez, 3 să platineze

platina (a ~) vb., ind. prez. 3 platinea

platina vb., ind. prez. 1 sg. platinez, 3 sg. și pl. platinea

platină1 (element chimic) s. f., g.-d. art. platinei; simb. Pt

platină2 (piesă la mașină; laminat) s. f., g.-d. art. platinei; pl. platine

platină2 (piesă de mașină, laminat) s. f., g.-d. art. platinei; pl. platine

platină1 (element chimic) s. f., g.-d. art. platinei; simb. Pt

platină s. f., g.-d. art. platinei; (piese de mașini, laminate semifabricate) pl. platine; (chim.) simb. Pt

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLÁTINĂ (< fr.) s. f. I. Element chimic (Pt; nr. at. 78, m. at. 195,09, m. sp. 21,45, p. t. 1.774°C, p. f. c. 3.800°C); metal prețios, alb-cenușiu, lucios, dur, foarte maleabil și ductil. Se găsește în natură în stare nativă, aliat în special cu celelalte metale platinice. Este inoxidabil și foarte rezistent la acțiunea acizilor. Se întrebuințează la fabricarea unor aparate de laborator, instrumente de precizie, a bijuteriilor, în tehnica dentară, drept catalizator etc. Este cunoscut din sec. 16. În stare pură a fost obținut, în 1803, de W.M. Wollaston. ◊ Negru de p. = pulbere de p. folosită în industrie. II. 1. (La pl.) Piese de contact (ploturi) în formă de pastile solidarizate cu ciocănelul și respectiv contraciocănelul ruptorului de la echipamentul de aprindere al unui motor cu electroaprindere. 2. (FIZ.) Piesă în formă plană, fabricată din (sau aliaj de) platină, care intră în construcția unor aparate (ex. microscopul) și pe care se așază obiectele studiate.

Pt, simbol chimic pentru platină.

Intrare: platina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • platina
  • platinare
  • platinat
  • platinatu‑
  • platinând
  • platinându‑
singular plural
  • platinea
  • platinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • platinez
(să)
  • platinez
  • platinam
  • platinai
  • platinasem
a II-a (tu)
  • platinezi
(să)
  • platinezi
  • platinai
  • platinași
  • platinaseși
a III-a (el, ea)
  • platinea
(să)
  • platineze
  • platina
  • platină
  • platinase
plural I (noi)
  • platinăm
(să)
  • platinăm
  • platinam
  • platinarăm
  • platinaserăm
  • platinasem
a II-a (voi)
  • platinați
(să)
  • platinați
  • platinați
  • platinarăți
  • platinaserăți
  • platinaseți
a III-a (ei, ele)
  • platinea
(să)
  • platineze
  • platinau
  • platina
  • platinaseră
Intrare: platină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platină
  • platina
plural
  • platine
  • platinele
genitiv-dativ singular
  • platine
  • platinei
plural
  • platine
  • platinelor
vocativ singular
plural
Pt simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Pt
platin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

platina, platinezverb

  • 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină; a sufla cu platină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

platină, platinesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
    • format_quote Observă că dansatorul Anei poartă la mîna stingă un lanț subțire de platină. C. PETRESCU, C. V. 202. DLRLC
    • 1.1. Negru de platină = platină sub formă de pulbere, folosită în industrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină sau care au luciul acestui metal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Platina microscopului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. (la) plural Dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. MDN '00
  • 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. DEX '09 DEX '98
  • comentariu simbol Pt DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.