PLASTIE, plastii, s. f. Înlocuire a unui țesut cu altul, pentru a corecta un defect anatomic. – Din fr. plastie.

-plastie² [At: DN³ / E: fr -plastie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Grefă. 2-3 (Referitor la) plastie.

plastie¹ sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr plastie] Intervenție chirurgicală prin care se înlocuiește o porțiune de țesut cu un alt țesut, luat, de obicei, de la același individ, în scopul corectării unui defect anatomic.

PLASTIE, plastii, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se înlocuiește o porțiune de țesut cu un alt țesut (luat de obicei de la același individ) în scopul corectării unui defect anatomic. – Din fr. plastie.

-PLASTIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „grefă²”, „(referitor la o) plastie”. [< fr. -plastie].

PLASTIE s.f. (Med.) Grefă². [< fr. plastie, cf. gr. plassein – a forma, a modela].

PLASTIE¹ s. f. (med.) grefă². (< fr. plastie)

-PLASTIE² elem. plast²(i)-.

PLASTIE ~i f. Operație de înlăturare a unor defecte anatomice (prin înlocuirea unei porțiuni dintr-un țesut cu un alt țesut). [G.-D. plastiei] /<fr. plastie

PLASTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., sb. plast.

plas¹ sn vz plastă¹

plast sn vz plastă¹

plast² sn vz plastă¹

plastă² sf [At: PAMFILE, DUȘM. 262 / E: ngr πλάστης] (Reg; în superstiții) 1 Arătare. 2 Fantomă.

plastă¹ sf [At: I. IONESCU, M. 549 / V: (reg) plas sn, (reg) plast sn, ~tră, plaștie (Pl: ~ii) / Pl: ~te, (reg) plăști / E: bg пласт, srb plast] 1 (Pop) Claie sau căpiță de fân, de cereale, a cărei mărime variază după regiuni. 2 (Reg) Fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură etc. care servesc la susținerea fagurilor.

plasti- ec vz plasto-

plasto- [At: DN³ / V: plasti- / E: fr plasto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Modelat. 2 Format. 3 Contrafăcut.

plastră¹ sf vz plastă¹

plaștie sf vz plastă¹

PLASTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., scr. plast.

PLASTĂ, plaste, s. f. (Regional) Claie de fîn. Astă-vară am cosit, Nouă plaste c-am făcut. PĂSCULESCU, L. P. 287. – Variantă: plastră (I. IONESCU, M. 549) s. f.

PLASTRĂ s. f. v. plastă.

PLASTI- v. plasto-.

PLASTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „modelat”, „format”, „contrafăcut”. [Var. plasti-. / < fr. plasto-, cf. gr. plastos].

PLAST²(I) – / PLASTO-, -PLAST, -PLASTIE, -PLAZIE elem. „modelare, formare”, „plasticitate”. (< fr. plast/i/-, plasto-, -plaste, -plastie, -plasie, cf. gr. plastis, plastos, plasis)

PLASTO- elem. plast²(i)-.

plástă f., pl. e (sîrb. plast, stog; bg. plast, strat [de fîn, de pămînt]). Olt. Stog.

plastie s. f., art. plastia, g.-d. art. plastiei; pl. plastii, art. plastiile (desp. -ti-i-)

plastie s. f., art. plastia, g.-d. art. plastiei; pl. plastii, art. plastiile

plastie s. f., art. plastia, g.-d. art. plastiei; pl. plastii, art. plastiile

plastă (reg.) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste

plastă (reg.) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste

plastă (căpiță) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste

PLASTĂ s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.

plastă s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.

-PLASTIE „formare, modelare, grefă”. ◊ gr. plastos „modelat” > fr. -plastie, engl. -plasty > rom. -plastie.

plastă¹, plaste, s.f. (reg.) 1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale. 2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor.

plastă², s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă.

PLASTI- „vîscos, plastic”. ◊ gr. plastis „formator, modelor” > fr. plasti-, germ. id., engl. id. > rom. plasti-. □ ~dom (v. -dom), s. n., totalitate a plastidelor dintr-o celulă; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care permite reglarea lărgimii unei fante; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă internă a litosferei formată din roci plastice.

PLASTO- „modelare, formare, plasticitate, viscozitate”. ◊ gr. plastos „modelat” > fr. plasto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. plasto-. □ ~cit (v. -cit), s. n., plachetă sanguină; sin. trombocit; ~condrie (v. -condrie), s. f., corpuscul granular sferic, de dimensiuni mici, care face parte din condriomul celulelor; ~cron (v. -cron), s. n., interval de timp dintre două stadii succesive ale dezvoltării primordiilor de frunze; ~desmă (v. -desmă), s. f., formație fibrilară din plastide; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., putere formativă a celulei; ~gamie (v. -gamie), s. f., plasmogamie*; ~gen (v. -gen₁), s. n., centrul genetic ipotetic al plastidelor; ~mer (v. -mer), s. m., produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. 2. Aparat pentru determinarea calității glutenului umed; ~tip (v. -tip), s. n., formă a tipului original la plantele fosile; ~zom (v. -zom), s. m., condriozom*.