plasticitate sf [At: AGRONOMIA (1859), 187/16 / Pl: ~tăți / E: fr plasticité] 1 Proprietate a unui material consistent de a se modela ușor prin apăsare. 2 Proprietate a unor materii prime ceramice de a forma cu apa o pastă care își menține coeziunea după ce a fost frământată și uscată. 3 Însușire a unei opere de artă, a stilului, a unei expresii, a unui cuvânt etc. de a evoca ceva în mod viu, sugestiv. 4 (Spc) Proprietate a materiei vii de a se adapta la mediu.

PLASTICITATE s. f. 1. Proprietate a unui material consistent de a se modela ușor, la rece sau la cald, prin apăsare. ♦ Proprietate a unor materii prime ceramice de a forma cu apa o pastă care menține o coeziune mare la frămîntare și uscare. 2. Însușirea unei opere literare, a stilului, a unui cuvînt, a unei expresii de a evoca ceva în mod sugestiv. Poemele «Călin» și «Luceafărul», cu umorul, plasticitatea, cu naturalismul lor, ar fi putut să fie scrise de un poet al Greciei antice. GHEREA, ST. CR. I 123.

PLASTICITATE s.f. 1. Proprietate a unui material de a căpăta diferite forme prin modelare. ◊ (Tehn.) Teoria plasticității = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice. 2. Vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc. [Cf. fr. plasticité].

PLASTICITATE s. f. 1. proprietate a unui material de a fi plastic². ♦ (tehn.) teoria ~tății = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice. 2. vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc. (< fr. plasticité)

PLASTICITATE f. Caracter plastic. /<fr. plasticité

plasticitate f. caracterul celor ce pot primi forme diferite.

*plasticitáte f. (d. plastic). Calitatea materiilor care pot primi orĭ-ce formă cînd le apeșĭ puțin, ca ceara, argila, smoala ș. a.

plasticitate s. f., g.-d. art. plasticității

plasticitate s. f., g.-d. art. plasticității

plasticitate s. f., g.-d. art. plasticității

PLASTICITATE s. v. expresivitate.

PLASTICITATE s. elocvență, expresivitate, pregnanță, sugestivitate. (Vervă satirică de mare ~.)

plasticitate, (engl.= plasticity) proprietate a rocilor sau a dep. minerale de a se deforma plastic (ireversibil) sub acțiunea unei forțe exterioare, fără modificare de volum. P. este condiționată de o anumită umiditate a materialului și caracterizează sedimentele și rocile pelitice alcătuite preponderent din min. argiloase. Fracțiunea ușoară alcătuită din min. (cuarț, calcit) reduce p. unui dep. Intervalul de umiditate între care un sediment sau dep. min. se comportă plastic este cuprins între limita inf. de p. (care corespunde umidității acestuia în momentul trecerii sale din stare întărită în stare plastică) și limita sup. de p. (care corespunde umidității sale din momentul trecerii de la starea plastică la starea curgătoare). Aceste două limite constituie limitele lui Atterberg.

PLASTICITATE s. f. (cf. fr. plasticité): calitate a unui cuvânt, a unei expresii, a exprimării, a stilului unei opere literare, a imaginilor poetice de a evoca ceva în mod viu, sugestiv, expresiv.