PITPALACĂ, pitpalace, s. f. (Rar) Femela pitpalacului. ♦ Fig. Femeie flecară, guralivă. – Din pitpalac.

pitpalacă sf [At: KLEIN, D. 399 / V: căpălagă, pârp~, pârpăl~, pârpăl~, pâtp~, pâtpăl~, pâtpâdac, pâtpâl~, (înv) ~lică, ~lugă, (reg) pârp~, pârpăl~, pârpălagă, pât~, pâtpăl~, pâtpâda~, pâtpâl~, ~păl~, ~pălagă, ~pida~, piepta~, pieptălagă, pipăl~, pipălagă, pipăloagă^[1], pipârlagă, pipirică, pipol~, pita~, pităl~, pirp~, pirpăl~, tapta~, taptalagă, tăptalagă, tăptăl~, tăptălagă, tepta~, teptăl~, tieptălagă, tipalagă, tipălagă, tiptăl~, tiptileagă, tiptoloa~, tuptilea~, tuptileagă / Pl: ~ace și (reg) ~lăci / E: pitpalac + -ă] 1 Femelă a pitpalacului (2) Si: (reg) pitpălăciță, pitpălăcoaie. 2 (Pop) Femeie limbută. 3 (Orn; reg) Potârniche (Perdix perdix). 4 (Reg; art) Dans popular asemănător cu căzăceasca. 5 (Reg; art) Melodie după care se execută acest dans. corectat(ă)

PITPALACĂ, pitpalace, s. f. Femela pitpalacului. ♦ Fig. Femeie flecară, guralivă. – Pitpalac + suf. -ă.

PITPALACĂ, pitpalace, s. f. 1. Femeiușcă pitpalacului. (Atestat în forma pitpălacă) Pitpălaca a scos puișorii ei în holdă. ȚICHINDEAL, la CADE. 2. Fig. Femeie flecară, limbută. O cotoroanță și-o pitpalacă. DELAVRANCEA, la CADE. – Variantă: pitpălacă s. f.

PITPALACĂ ~ce f. 1) Femelă a pitpalacului. 2) peior. Femeie vorbăreață. /pitpalac + suf. ~ă

pârpalacă sf vz pitpalacă

pârpălacă sf vz pitpalacă

pârpălagă sf vz pitpalacă

pâtpalacă sf vz pitpalacă

pâtpălacă sf vz pitpalacă

pâtpâdacă sf vz pitpalacă

pâtpâlacă sf vz pitpalacă

pieptalacă sf vz pitpalacă^[1] modificată

pieptălacă^[1] sf vz pitpalacă

pipalacă^[1] sf vz pitpalacă

pipălacă sf vz pitpalacă

pipăloacă^[1] sf vz pitpalacă

pipârlagă sf vz pitpalacă

pipirică sf vz pitpalacă

pipolacă sf vz pitpalacă

piptalacă^[1] sf vz pitpalacă

pirpalacă sf vz pitpalacă

pirpălacă sf vz pitpalacă

pitălacă sf vz pitpalacă

pitpalică sf vz pitpalacă

pitpalugă sf vz pitpalacă

pitpălacă sf vz pitpalacă

pitpălagă sf vz pitpalacă

pitpidacă sf vz pitpalacă

taptalacă sf vz pitpalacă

taptalagă sf vz pitpalacă

tatalagă sf vz pitpalacă

tăptalagă sf vz pitpalacă

tăptălacă sf vz pitpalacă

tăptălagă sf vz pitpalacă

teptalacă sf vz pitpalacă

teptălacă sf vz pitpalacă

tieptălacă sf vz pitpalacă

tieptălagă sf vz pitpalacă

tipalagă sf vz pitpalacă

tipălagă sf vz pitpalacă

tiptileagă sf vz pitpalacă

tiptoloacă sf vz pitpalacă

toptiloacă sf vz pitpalacă

tuptileacă sf vz pitpalacă

tuptileagă sf vz pitpalacă

pitpalacă (rar) s. f., g.-d. art. pitpalacei; pl. pitpalace

pitpalacă (rar) s. f., g.-d. art. pitpalacei; pl. pitpalace

pitpalacă s. f., g.-d. art. pitpalacei; pl. pitpalace

PITPALACĂ s. (ORNIT.) (reg.) pitpălăciță, pitpălăcoaie.

PITPALACĂ s. (ORNIT.) (reg.) pitpălăciță, pitpălăcoaie.

pitpalac interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64).