PISCICOL, -Ă, piscicoli, -e, adj. Care ține de pești sau de piscicultura, referitor la pești, la piscicultură sau la pescuit. – Din fr. piscicole.

piscicol, ~ă a [At: ATILA, P. 3 / Pl: ~i, ~e / E: fr piscicole] 1-2 Care ține (de pești sau) de piscicultură. 3-4 Privitor (la pești sau) la piscicultură. 5 De pești. 6-7 Caracteristic (peștilor sau) pisciculturii.

PISCICOL, -Ă, piscicoli, -e, adj. Care ține de pești sau de piscicultură, privitor la pești sau la piscicultură. – Din fr. piscicole.

PISCICOL, -Ă, piscicoli, -e, adj. Care se referă la pești sau la piscicultura; de piscicultură. Zone piscicole. Producție piscicolă.

PISCICOL, -Ă adj. Referitor la pești, la piscicultură. [< fr. piscicole].

PISCICOL, -Ă adj. referitor la pești, la piscicultură. (< fr. piscicole)

PISCICOL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de piscicultură; propriu pisciculturii. 2) Care este specializat în piscicultură. Gospodărie ~ă. /<fr. piscicole

piscicol adj. m., pl. piscicoli; f. piscicolă, pl. piscicole

piscicol adj. m., pl. piscicoli; f. piscicolă, pl. piscicole

piscicol adj. m., pl. piscicoli; f. sg. piscicolă, pl. piscicole

piscicol (pr. sci)

PISCI- „pești”. ◊ L. piscis „pește” > fr. pisci-, engl. id. > rom. pisci-. □ ~cide (v. -cid), s. n. pl., substanțe chimice organice folosite pentru uciderea peștilor fără valoare economică din bazinele piscicole; ~col (v. -col₁), adj., 1. Referitor la pești. 2. Relativ la piscicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și înmulțirea peștilor în apele naturale și în heleșteie; ~form (v. -form), adj., în formă de pește; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu pește.