3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanță, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada, pământul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi în bătaie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sâcâi pe cineva, repetându-i același lucru; a pisălogi. – Lat. pi(n)sare.

PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanță, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada, pământul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi în bătaie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sâcâi pe cineva, repetându-i același lucru; a pisălogi. – Lat. pi(n)sare.

pisa [At: PSALT. HUR. 64v/5 / Pzi: ~sez / E: ml pi(n)sare] 1 vt (C. i. o substanță, un corp solid etc.) A zdrobi prin lovituri repetate cu pisălogul, cu ciocanul etc., pentru a mărunți, a preface în praf sau pastă, făcând să iasă mustul Si: (reg) a pisălogi (1), a pisăza (2), (fam) a pisăgi (1). 2 vt (Spc; c. i. boabe de grâu sau de alte cereale) A bate în piuă pentru a descoji și a mărunți Si: a decortica, a pisăgi (2), a pisălogi (2). 3 vt (Îcs) ~sez mălaiul Joc de copii la care participanții se așează câte doi spate în spate, ținându-se de subsori, și se ridică alternativ unul pe altul. 4 vt (Pop; c. i. carne, zarzavaturi etc.) A mărunți, tăind sau trecând prin mașina de tocat Si: a pisăza (1). 5 vt (Trs; c. i. plante cerealiere sau leguminoase) A bate cu îmblăciul, pentru a separa semințele de restul plantei Si: a pisăgi (3), a pisălogi (3). 6 vt (Pop; c. i. pământul, zăpada etc.) A frământa cu picioarele Si: (fam) a pisăgi (4). 7 vt (Pex) A juca, izbind cu picioarele în pământ Si: a pisăgi (5). 8 vt (C. i. un dans) A executa. 9 vi A bate din picioare stând pe loc. 10 vi (Pex) A nu înainta. 11 vt (Reg; c. i. o țesătură) A piua (2). 12 vt (Pfm; fig; c. i. ființe) A snopi din bătaie Si: a pisăgi (6). 13 vt (Pfm) A strivi. 14 vt (Fig; c. i. oameni) A plictisi cu insistențele sau repetând aceleași lucruri Si: a cicăli, (fam) a pisăgi (7), a pisălogi.

PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi un corp în piuliță cu pisălogul, pentru a-l face mai mărunt sau a-l preface în praf. Opărește, curăță de coajă și pisează bine 130 dramuri de migdale dulci. La TDRG. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa mălai. CREANGĂ, P. 5. Își petrecea zilele... pisînd chinchină. NEGRUZZI, S. I 205. ♦ (Regional) A bate grîul în piuă, pentru a-l descoji. ♦ A călca cu piciorul în mers (fărîmițînd sau presînd). A străbătut mulțimea, pisînd zăpada cu pași mărunți. GALAN, Z. R. 228. 2. Fig. A bate; a snopi în bătaie. Omul ridică iar ciomagul și acum nu-l lovi o singură dată. Începu să-l piseze cu lovituri pe unde nimerea. PREDA, Î. 186. Ieși afară de mă lasă, nu mă face să turbez Și să nu-mi mai calci în casă că mă pui de te pisez. PANN, P. V. III 114. 3. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sîcîi pe cineva (repetîndu-i aceleași lucruri), a pisălogi. N-o mai întărîta, dragă... are nevricale. N-o mai pisa și tu. DUMITRIU, B. F. 45. De zece ani mă pisezi cu genealogiile. C. PETRESCU, A. R. 26.

A PISA ~ez tranz. 1) (corpuri solide) A preface în fărâme cu ajutorul unei unelte. ~ piper. 2) fig. (ființe) A bate crunt; a snopi în bătaie. 3) fig. (persoane) A deranja întruna, repetând insistent același lucru; a necăji; a plictisi. /<lat. pi[n]sare

pisà v. a bate și sfărâma în piuliță: a pisa sare, zahăr. [Lat. vulg. PISARE = clasic PINSARE].

PIȘA, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

PIȘA, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

pișa [At: MOXA, 370/13 / Pzi: piș / Grz: (înv) ind / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (Înv; îls, îla) ~șând la perete sau cel ce se ~șă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu ști pe unde se ~șă găina A fi încă neștiutor, fără experiență. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-și cauza singur un neajuns, voind să lovească în alții. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~ tot butuci A fi obraznic și prost. 9 vt (Reg; îe) A-și ~ ochii A plânge repede, ușor.

Piza f. oraș In Italia, pe Arno: 68.000 loc. Universitate. Turn aplecat înalt de 54 m. Edificii numeroase și mărețe. Patria lui Galilei.

piséz v. tr. (lat. pîsare și pînsare, d. pinsere, pinsum, a pisa; pv. pizar, fr. piser, sp. pg. pisar, a bătături. V. pisălog, pisăgesc, piŭă, pîsat, pistă, pistil 2 și împilez). Pulverizez cu pisălogu: a pisa sare, zahăr. Bat în piŭă cu pisălogu de lemn: a pisa grîu. Fig. Iron. Bat, buchisesc, lovesc: l-aŭ pisat cu pumniĭ, copilu m’a pisat toată noaptea cu picĭoarele. Plictisesc cu vorba, chisolesc: răŭ ne-a pisat acest orator! V. urluĭesc, porfirizez.

piș, a v. tr. (lat. *pissiare [v. intr.], it. pisciare, eng. pišer [!], pv. pissar, vfr. pissier, nfr. pisser. D. rom. vine sîrb. pišati). Triv. Ud urinînd: pisica a pișat covoru. V. refl. Urinez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pisez, 3 pisea; conj. prez. 1 sg. să pisez, 3 să piseze

pisa (a ~) vb., ind. prez. 3 pisea

pisa vb., ind. prez. 1 sg. pisez, 3 sg. și pl. pisea

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 1 sg. să piș, 3 să pișe; ger. pișând

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 să pișe; ger. pișând

pișa vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 sg. și pl. pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pișe; ger. pișând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PISA vb. a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.)

PISA vb. v. bate, bătători, bătuci, bodogăni, cicăli, dăscăli, decortica, îndesa, piua, plictisi, presa, sâcâi.

pisa vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. DECORTICA. ÎNDESA. PIUA. PLICTISI. PRESA. SÎCÎI.

PISA vb. a mărunți, a sfărîma, a zdrobi, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pisa (pisez, pisat), vb.1. A strivi, a zdrobi. – 2. A sparge, a sfărîma. – 3. A molesta, a persecuta. – Mr. chisedz(u), chisare. Lat. pῑsāre, forma pop. în loc de pinsare (Diez, Gramm., I, 19; Meyer, Alb. St., IV, 110; Pușcariu 1325; Candrea-Dens., 1395; REW 6517), cf. it. pigiare (calabr. pisare), prov. pizar, fr. piser, sp., port. pisar.Der. pisoca, vb. (Olt., a tritura, a urlui), cu suf. expresiv -ca; pisoacă, s. f. (Olt., pisare, pisat); pisălog, s. n. (obiect de pisat; plictisitor, supărător, obositor), cf. calabr. pisaluru și, pentru semantism, sp. majadero; pisălogi, vb. (a pisa; a molesta, a sîcîi); pisălogeală, s. f. (sîcîială, vorbă lungă); pîsat (var. Banat pîsat, Mold. păsat, pasat), s. n. (grîu pisat, mei sau porumb zdrobit, grîu fiert; grîu, porumb fiert cu lapte), a cărui relație cu lat. quassatum „melițat” (Pușcariu, Dacor., II, 716) e posibilă, fără a fi necesară; pisătură (var. chisătură), s. f. (Trans., păsat); pisăza, vb. (Banat, a melița); pisăgi (var. pisogi), vb. (a melița), prin încrucișare cu chesăgi; pisăgeală, s. f. (melițare, argăsit); pisoi, s. n. (pisălog).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PISA, oraș în VNV Italiei (Toscana), pe Arno, la 69 km VSV de Florența, în apropiere de M. Ligurică; 89,6 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Constr. aeronautice, de motoare, de mașini-unelte și de material feroviar; ind. mat. de constr., textilă, a sticlăriei, ceramicii, porțelanului, chimico-farmaceutică. Universitate (1343). Muzeul Național San Matteo (1949) deschis în cadrul mănăstirii benedictine cu același nume. Centru turistic. Monumente: Domul (1063-1118, cu refaceri din sec. 14), Baptisteriul (1152, cu completări din sec. 14), Turnul/Campanila de formă circulară (1173, completat în 1372), cu o înălțime de 58 m, faimos prin înclinarea lui față de axa verticală, Turnul/Campanila Vasari (1570-1572), bisericile San Michele (990), Santa Cecilia (1103), Santa Maria della Spina (1323-1333), San Stefano (1565-1569), Palazzo dei Medici (sec. 13-14), Palazzo Reale (1559), Palazzo dei Cavalieri (1562), Casa lui Galilei ș.a. Muzee. Piața Domului face parte (din 1987) din patrimoniul cultural universal. Fundată probabil de liguri, centru etrusc (sec. 4 î. Hr.), a fost ocupat de romani, care au instituit aici o colonie (179 î. Hr.) și apoi un municipiu (89 î. Hr.). Oraș liber (1081); după înfrângerea suferită (în 1284) din partea Genovei decade; intră sub stăpânirea familiei Visconti (1399-1402) și apoi a Florenței (1406). Important centru comercial (din sec. 9), a avut conflicte cu Genova și Veneția pentru supremație în comerțul maritim. Aici a avut loc în 1409, în timpul Marii Schisme, conciliul ecumenic, care l-a ales ca papă pe Alexandru V. A intrat în componența Italiei în 1860, împreună cu Marele Ducat al Toscanei, în care fusese încorporată (1815).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pisa, pisez v. t. 1. a bate 2. a fi excesiv de insistent

a pișa ochii expr. (vulg.) a plânge.

a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.

a se pișa (pe ceva / pe cineva) expr. a desconsidera total (ceva / pe cineva).

du-te și te pișă! expr. (vulg.) lasă-mă-n pace!, pleacă!

pișa, piș (pop., obs.) I. v. t. a uda cu urină II. v. r. a urina, a face pipi

Intrare: Pisa
Pisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pisa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pisa
  • pisare
  • pisat
  • pisatu‑
  • pisând
  • pisându‑
singular plural
  • pisea
  • pisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pisez
(să)
  • pisez
  • pisam
  • pisai
  • pisasem
a II-a (tu)
  • pisezi
(să)
  • pisezi
  • pisai
  • pisași
  • pisaseși
a III-a (el, ea)
  • pisea
(să)
  • piseze
  • pisa
  • pisă
  • pisase
plural I (noi)
  • pisăm
(să)
  • pisăm
  • pisam
  • pisarăm
  • pisaserăm
  • pisasem
a II-a (voi)
  • pisați
(să)
  • pisați
  • pisați
  • pisarăți
  • pisaserăți
  • pisaseți
a III-a (ei, ele)
  • pisea
(să)
  • piseze
  • pisau
  • pisa
  • pisaseră
Intrare: pișa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pișa
  • pișare
  • pișat
  • pișatu‑
  • pișând
  • pișându‑
singular plural
  • pișă
  • pișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piș
(să)
  • piș
  • pișam
  • pișai
  • pișasem
a II-a (tu)
  • piși
(să)
  • piși
  • pișai
  • pișași
  • pișaseși
a III-a (el, ea)
  • pișă
(să)
  • pișe
  • pișa
  • pișă
  • pișase
plural I (noi)
  • pișăm
(să)
  • pișăm
  • pișam
  • pișarăm
  • pișaserăm
  • pișasem
a II-a (voi)
  • pișați
(să)
  • pișați
  • pișați
  • pișarăți
  • pișaserăți
  • pișaseți
a III-a (ei, ele)
  • pișă
(să)
  • pișe
  • pișau
  • pișa
  • pișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pisa, pisezverb

  • 1. A zdrobi, a sfărâma o substanță, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Opărește, curăță de coajă și pisează bine 130 dramuri de migdale dulci. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa mălai. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
    • format_quote Își petrecea zilele... pisînd chinchină. NEGRUZZI, S. I 205. DLRLC
    • 1.1. regional A bate grâul în piuă, pentru a-l descoji. DLRLC
  • 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada, pământul etc.. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A străbătut mulțimea, pisînd zăpada cu pași mărunți. GALAN, Z. R. 228. DLRLC
  • 3. figurat A bate tare, a snopi în bătaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bate
    • format_quote Omul ridică iar ciomagul și acum nu-l lovi o singură dată. Începu să-l piseze cu lovituri pe unde nimerea. PREDA, Î. 186. DLRLC
    • format_quote Ieși afară de mă lasă, nu mă face să turbez Și să nu-mi mai calci în casă că mă pui de te pisez. PANN, P. V. III 114. DLRLC
  • 4. figurat A bate la cap, a sâcâi pe cineva, repetându-i același lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-o mai întărîta, dragă... are nevricale. N-o mai pisa și tu. DUMITRIU, B. F. 45. DLRLC
    • format_quote De zece ani mă pisezi cu genealogiile. C. PETRESCU, A. R. 26. DLRLC
etimologie:

pișa, pișverb

popular
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.