opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISĂLOG, -OAGĂ, pisălogi, -oage, s. n., adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.), de obicei rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. – Pisa + suf. -ălog.

PISĂLOG, -OAGĂ, pisălogi, -oage, s. n., adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.), de obicei rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. – Pisa + suf. -ălog.

pisălog, ~oagă [At: (a. 1805) GRECU, P. 312 / V: (reg) ~lug, ~sol~, ~sulug smf / Pl: ~ogi, ~oage (1-3) și ~uri / E: pisa + -ălog] 1 sn Unealtă casnică de lemn, de metal, de piatră etc., de obicei rotunjită ca o măciucă la unul sau la ambele capete, folosită la pisat în piuliță Si: pilug (2), (reg) mai2 (9), măiag, nilug, pil3 (2), pisălău (1), pisător (1), pisoi3 (1). 2 sn (Reg; îe) A-i sta (cuiva) ~lug pe cap A pisa (14). 3 (Reg) Mai2 (8). 4 sm (Reg; îf pisălug) Pilug (1). 5-6 smf, a (Fam) (Persoană) care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. 7 sm (Reg; dep; îf pisălug) Cal bătrân, care merge greu.

PISĂLOG2, -OAGĂ, pisălogi, -oage, adj. (Familiar; adesea substantivat) Persoană care plictisește cu vorba, cu insistențele. Ne-a tras Jan o șuetă, de nu mai puteam scăpa. Teribil pisălog! Încolo, băiat admirabil. C. PETRESCU, C. V. 63.

PISĂLOG1, pisăloage, s. n. Unealtă casnică (de obicei de metal sau de lemn) rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amîndouă, cu care se pisează în piuliță sau în piuă; pilug. Pisăm în găvan – pisăm cu pisălogul – trei căpățîni de usturoi. STANCU, D. 195.

PISĂLOG2 ~oage n. Unealtă casnică cu o măciucă la un capăt (sau la ambele), folosită pentru pisat ceva în piuă. /a pisa + suf. ~ălog

PISĂLOG1 ~oagă (~ogi, ~oage) și substantival fam. (despre persoane) Care plictisește prin insistența sa. /a pisa + suf. ~ălog

pisălog n. unealtă de pisat ceva într’o piuliță. [Tras din pisà (sub influența sinonimului pilug)].

pisălóg n., pl. oage (d. pisez cu sufixu -log. V. piŭă). Vest. Chilug, instrument de metal, de lemn orĭ de porțelan cu care izbeștĭ în piŭă cînd pisezĭ. Fig. Iron. Persoană care te pisează cu vorba.

pisălug, ~oagă smf vz pisălog

pisolog, ~oagă smnf vz pisălog

pisulug, ~oagă s vz pisălog

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pisălog1 adj. m., s. m., pl. pisălogi; adj. f., s. f. pisăloagă, pl. pisăloage

pisălog2 s. n., pl. pisăloage

pisălog2 s. n., pl. pisăloage

pisălog1 adj. m., s. m., pl. pisălogi; adj. f., s. f. pisăloagă, pl. pisăloage

pisălog adj. m., (persoană) s. m., pl. pisălogi; f. sg. pisăloagă, g.-d. art. pisăloagei, pl. pisăloage

pisălog (instrument) s. n., pl. pisăloage

pisălog, -loage.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PISĂLOG adj. v. cicălitor, sâcâitor.

PISĂLOG s. v. pilug.

PISĂLOG s. pilug, (reg.) mai, măiag, nilug, pil, pisălău, pisător, pisoi. (~ cu care se pisează ceva în piuliță.)

pisălog s. v. PILUG.

PISĂLOG s. pilug, (reg.) mai, măiag, nilug, pil, pisălău, pisător, pisoi. (~ cu care se pisează ceva în piuliță.)

pisălog adj. v. CICĂLITOR. SÎCÎITOR.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pisălog, -oagă, pisălogi, -oage s. m., s. f., adj. (persoană) care plictisește pe cineva cu insistențele sale / cu repetarea aceluiași lucru

Intrare: pisălog (adj.)
pisălog1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisălog
  • pisălogul
  • pisălogu‑
  • pisăloagă
  • pisăloaga
plural
  • pisălogi
  • pisălogii
  • pisăloage
  • pisăloagele
genitiv-dativ singular
  • pisălog
  • pisălogului
  • pisăloage
  • pisăloagei
plural
  • pisălogi
  • pisălogilor
  • pisăloage
  • pisăloagelor
vocativ singular
  • pisălogule
  • pisăloagă
  • pisăloago
plural
  • pisălogilor
  • pisăloagelor
Intrare: pisălog (s.n.)
pisălog2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisălog
  • pisălogul
  • pisălogu‑
plural
  • pisăloage
  • pisăloagele
genitiv-dativ singular
  • pisălog
  • pisălogului
plural
  • pisăloage
  • pisăloagelor
vocativ singular —
plural —
pisălug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pisolog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pisulug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pisălog, pisăloagăadjectiv

  • 1. familiar adesea substantivat Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cicălitor sâcâitor
    • format_quote Ne-a tras Jan o șuetă, de nu mai puteam scăpa. Teribil pisălog! Încolo, băiat admirabil. C. PETRESCU, C. V. 63. DLRLC
etimologie:
  • Pisa + sufix -ălog. DEX '98 DEX '09

pisălog, pisăloagesubstantiv neutru

  • 1. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.), de obicei rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pilug
    • format_quote Pisăm în găvan – pisăm cu pisălogul – trei căpățîni de usturoi. STANCU, D. 195. DLRLC
etimologie:
  • Pisa + sufix -ălog. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.