pirandă sf [At: CREANGĂ, A. 54 / V: (reg) schi~ / Pl: ~de / E: rrm piranda] 1 (Pop) Țigancă. 2 (Pop) Nevastă de țigan. 3 (Reg; prt) Femeie desfrânată.

PIRANDĂ, pirande, s. f. Țigancă, nevastă.de țigan. (Cu pronunțare regională) Ai venit să-ți mai vezi chiranda? SADOVEANU, P. S. 80. [Țiganii] cît pe ce să mă înghită, de nu era o chirandă mai tînără între dînșii, să-mi ție de parte. CREANGĂ, A. 54.

PIRANDĂ ~e f. pop. 1) Persoană de sex feminin care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toate țările europene, ducând în unele locuri o viață seminomadă; țigancă. 2) Soție a țiganului. /<țig. pirando

chirandă sf vz pirandă

pirandă (pop.) s. f., g.-d. art. pirandei; pl. pirande

pirandă (pop.) s. f., g.-d. art. pirandei; pl. pirande

pirandă s. f., g.-d. art. pirandei; pl. pirande

PIRANDĂ s. v. țigancă.

pirandă s. v. ȚIGANCĂ.

pirandă (pirande), s. f. – Amantă, concubină. – Var. chirandă. Țig. piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din pirav- „a se împreuna”, cf. țig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu, Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea, Dacor., IV, 179; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă.

PIRANDĂ, pirande, s. f. ~ 2. Amantă, concubină. (din țig. piranó, pirandó, piraní < pirav- (= a săvîrși actul sexual); cf. și caló (țig. sp.) pirandó (= adulter))

pirandă, pirande s. f. (pop.) 1. soție, nevastă (mai ales de țigan) 2. concubină, parteneră stabilă a unui bărbat 3. logodnică 4. țigancă