2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIPERNICIT, -Ă, piperniciți, -te, adj. (Despre animale, plante sau părți ale lor; adesea substantivat) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare sau a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); chircit, sfrijit. – V. pipernici.
PIPERNICIT, -Ă, piperniciți, -te, adj. (Despre animale, plante sau părți ale lor; adesea substantivat) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare sau a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); chircit, sfrijit. – V. pipernici.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pipernicit, ~ă a [At: POLIZU / V: (reg) pârn~, ~pirn~, pirn~ / Pl: ~iți, ~e / E: pipernici] Care a degenerat din punct de vedere biologic, din cauza unor condiții neprielnice Si: închircit, sfrijit, (rar) nevoiaș, (reg) patic, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIPERNICIT, -Ă, piperniciți, -te, adj. (Despre ființe și plante) Oprit din creștere, nedezvoltat (din cauza unei boli sau a unor condiții nefavorabile); slăbit, uscat (de bătrînețe), chircit, sfrijit. Era pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură, cu obrazul fără sînge și numai cu pomeții prea roz, ca stigmatul ftiziei. C. PETRESCU, Î. II 112. La mijlocul unei prăpăstii uriașe, descoperi o scobitură, nu adîncă, acoperită în partea de jos cu mușchi și umbrită de un brad pipernicit ce se pripășise acolo printr-o minune a firii. STĂNOIU, C. I. 153. ◊ (Substantivat) Doctorul, un pipernicit de om numai cît un baston, cu o bărbuță rară, cu un glas pițigăiat, care mai vorbea și bîlbîit. ZAMFIRESCU, R. 203.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pârnicit, ~ă a vz pipernicit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pipernici vr [At: POLIZU / V: (reg) ~pir~ / Pzi: ~cesc / E: nct] (D. animale și plante) A degenera din punct de vedere biologic, din cauza unor condiții neprielnice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pipirnici v vz pipernici
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pipirnicit, ~ă a vz pipernicit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pirnici[1] v vz pipernici
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pirnicit, ~ă a vz pipernicit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se opri din creștere sau din dezvoltare (din cauza unei boli, a unor condiții neprielnice etc.), a pierde din vlagă, a se usca. Din lipsă de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc, de nu le mai cunoaște cineva. I. IONESCU, P. 234.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE PIPERNICI mă ~esc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-și micșora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se chirci; a se prizări. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pipernicì v. 1. a se strânge, vorbind de plante; 2. a lâncezi, vorbind de viețuitoare: un bătrân slab pipernicit ISP. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pipernicésc v. tr. (d. piper, din cauza credințeĭ populare că cine înghite nemestecat un bob de piper, nu maĭ crește). Opresc din creștere, fac să rămîĭe nedezvoltat. V. refl. Mă opresc în creștere: un copil, un cal, un copac pipernicit. V. împilesc și zîrnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pipernici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pipernicesc, 3 sg. se pipernicește, imperf. 1 sg. mă piperniceam; conj. prez. 1 sg. să mă pipernicesc, 3 să se pipernicească; imper. 2 sg. afirm. pipernicește-te; ger. pipernicindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!pipernici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pipernicește, imperf. 3 sg. se pipernicea; conj. prez. 3 să se pipernicească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pipernici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pipernicesc, imperf. 3 sg. pipernicea; conj. prez. 3 sg. și pl. pipernicească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIPERNICIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) târcav. (Plantă ~.) 2. v. slab.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIPERNICIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Pipernicit ≠ robust, zdravăn
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIPERNICI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se sfriji, a se zgârci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIPERNICI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pipernicit, pipernicităadjectiv
- 1. (Despre animale, plante sau părți ale lor) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare sau a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură, cu obrazul fără sînge și numai cu pomeții prea roz, ca stigmatul ftiziei. C. PETRESCU, Î. II 112. DLRLC
- La mijlocul unei prăpăstii uriașe, descoperi o scobitură, nu adîncă, acoperită în partea de jos cu mușchi și umbrită de un brad pipernicit ce se pripășise acolo printr-o minune a firii. STĂNOIU, C. I. 153. DLRLC
- Doctorul, un pipernicit de om numai cît un baston, cu o bărbuță rară, cu un glas pițigăiat, care mai vorbea și bîlbîit. ZAMFIRESCU, R. 203. DLRLC
-
etimologie:
- pipernici DEX '98 DEX '09
pipernici, pipernicescverb
- 1. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Din lipsă de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc, de nu le mai cunoaște cineva. I. IONESCU, P. 234. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09