2 intrări

49 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEPTENE s. m. v. pieptăn.

pieptene sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 2r/20 / V: piaptăn (Pl: ~e) sn, piapten, piaptin (Pl: ~uri) sn, ~ect~[1], ~en (Pl: ~e) sn, ~tin, (Pl: ~e) sn, ~tine, ~pțin / Pl: ~ni, (pop) ~pțeni / E: ml pecten, -inis] 1 Obiect de toaletă confecționat dintr-o placă de os, de metal, de material plastic etc., cu dinți pe una sau pe ambele părți, care servește la pieptănat sau pe care îl poartă femeile în păr. 2 (Bot; reg; îc) ~le-Vinerei Hasmațuchi (Ahthriscus silvestris). 3 (Îrg) Țesală pentru vite. 4 (Mpl) Unealtă alcătuită dintr-o placă de lemn pe care sunt fixați dinți ascuțiți lungi, metalici, folosită în industria casnică, la pieptănatul lânii, al cânepii etc. 5 (Pex) Element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 6 (Reg; gmț; îe) A bate din (sau în) ~ni ori a face din ~ sau a face ~ni A clănțăni din dinți de frig, din cauza unei emoții etc. 7 (Îvr; pan; lpl) Instrument de tortură cu dinți de fier Vz ciulin. 8 (Reg) Unealtă de metal cu dinți mari și rari, cu care se îndeasă bătătura la covoare sau la unele țesături groase de lână Si: furculiță. 9 Scândurică specială cu care se bat firele de tort la capătul pânzei, când ele nu se mai pot bate cu vatalele. 10 (Reg) Parte a greblei pe care sunt fixați dinții. 11 (Rar) Surdină de vioară. 12 (Reg) Unealtă în formă de căuș, prevăzută cu dinți rari, cu ajutorul căreia se culeg afinele. 13 (Trs) Unealtă de lemn cu care se scutură sămânța de cânepă sau de in. 14 (Reg) Regulator la capătul grindeiului de plug. 15 (Reg) Capăt mai lat al scocului unei lese de prins pește Si: (reg) bărbie, dinte. 16 (Trs) Cerbice la jug. 17 (Trs; pex) Parte a jugului care stă pe cerbice. 18 (Reg) Con de brad. 19 (Trs) Fel de pieptănătură cu coc, pe care și-o fac femeile de la țară. 20 (Reg; îf pieptin) Cozoroc la șapcă. 21 (Reg) Înnăditură la doaga polobocului. 22 (Mun) Căpăcel mic de lemn cu care se înfundă putina de murături.

  1. Judecând după referința încrucișată, această variantă ar trebui să sune: piecten LauraGellner

PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuși; p. ext. element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuințare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piepten s. m.] – Lat. pecten.

PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă făcut din os, din celuloid, din metal etc. cu dinți, care servește la pieptănat. Cine are barbă are și pieptene. NEGRUZZI, S. I 249. La trup pepene, La cap pieptene, La picioare Rășchitoare (Cocoșul. GOROVEI, C. 92. ◊ Fig. Vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini. DUMITRIU, N. 187. Nu știu ce să fac cu cățelul ăsta al meu. Cît ii dau să îmbuce, coastele top pieptene. SADOVEANU, P. M. 69. ♦ Obiect asemănător cu cel descris mai sus, uneori incrustat, cu care femeile își prind părul. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă de diferite forme, cu dinți, de fier, care servește în industria casnică la pieptănatul firelor textile, la descurcarea sau la aranjarea părului animalelor etc. Pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ♦ Cilindru cu dinți metalici sau pînză fără fire, cu ace, care constituie piesa principală la mașina de pieptănat. ◊ Pieptănuș (1). 3. Unealtă în formă de disc dințat la periferie, folosită pentru tăierea filetului.- Variantă: piepten s. m.

PIEPTENE ~i m. 1) Obiect de toaletă constând dintr-o placă cu dinți, care servește la pieptănarea părului sau pe care îl poartă femeile în păr ca podoabă. 2) Unealtă cu dinți de metal, folosită la pieptănatul fibrelor textile (de lână, de cânepă etc.). 3) Orice unealtă având funcție sau formă asemănătoare. ◊ ~ de filetat cuțit cu dinți pentru executarea fileturilor. /<lat. pecten

pieptene m. 1. unealtă dințată ce servă a alege și curăța părul, inul, cânepa; 2. pieptene de legat și împodobit părul femeilor. [Lat. PECTINEM].

PIEPTĂN, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuși; p. ext. element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca folosire, cu un pieptăn (1, 2). [Var.: pieptene s. m.] – Lat. pecten.

PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) descurca, a(-și) netezi, a(-și) aranja sau a(-și) curăța cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ Tranz. (Pop.) A țesăla. 2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinții unor piepteni (pentru a le curăța de impurități, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A(-și) cizela stilul, vorbirea etc. [Prez. ind. și: piaptăn] – Lat. pectinare.

PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) descurca, a(-și) netezi, a(-și) aranja sau a(-și) curăța cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ Tranz. (Pop.) A țesăla. 2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinții unor piepteni (pentru a le curăța de impurități, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A(-și) cizela stilul, vorbirea etc. [Prez. ind. și: piaptăn] – Lat. pectinare.

piecten[1] sn vz pieptene[2] modificată

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: piectene LauraGellner
  2. În original, incorect tipărit: vz piptene LauraGellner

pieptăn[1] sm vz pieptene

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

pieptăna [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ect~, (îrg) ~tena, ~tina / Pzi: pieptăn, piaptăn, 2 piepteni, piapteni, 3 piaptănă, (înv) pieptănă / E: ml pectinare] 1-2 vtr (Ccd) A(-și) descâlci, a(-și) netezi părul sau barba cu pieptenele. 3 vt (C. i. oameni) A-i descâlci, a-i netezi, a-i aranja părul cu pieptenele. 4-5 vtr (Pex) A (se) coafa. 6-7 vtr (Rar; pex) A (se) găti. 8 vr (Pan; d. pisici) A se netezi cu limba și cu lăbuța pe păr Si: a se linge, a se spăla. 9 vt (Îvr; fig) A schingiui, a chinui pe cineva cu ajutorul unor instrumente de tortură cu dinți. 10 vt (Pop; c. i. animale sau părți ale corpului lor) A țesăla. 11 vt (C. i. anumite fibre textile) A trece prin dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile și pentru a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Si: a dărăci. 12 vt (Reg; c. i. carul încărcat cu fân sau claia de fân) A netezi, a nivela, a așeza cu grebla sau cu furca. 13 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A bate zdravăn Si: (fam) a flocăi, a părui1, a scărmăna, a smotoci. 14 (Fig; fam; c. i. scrieri, stilul, vorbirea etc.) A revizui cu atenție și a îmbunătăți Si: a cizela, a îngriji, a șlefui.

pieptin sn[1] vz pieptene corectat(ă)

  1. În original este greșit: sm. După definiția principală, pluralul acestei variante este pieptine LauraGellner

PIEPTEN s. m. v. pieptene.

PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. Tranz. 1. A descurca, a aranja cu pieptenele părul, barba etc; (fiind vorba de femei) a netezi și a potrivi părul, aranjîndu-l, adunîndu-l laolaltă, sau împletindu-l. A doua zi se scula, Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ (Complementul indică persoana) Te-am pieptănat și te-am îngrijit. SADOVEANU, O. VIII 198. Și ducîndu-se împăratul pune de piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, O. A. 261. ◊ Refl. (Despre persoane) Sultănica, de n-ar pieptăna-o mă-sa, nu s-ar mai pieptăna. DELAVRANCEA, S. 48. Ele începură a se pieptăna. ISPIRESCU, L. 236. Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. Satul arde și baba se piaptănă v. babă.Fig. (Familiar) Mai piaptănă puțin fraza. CAMIL PETRESCU, T. II 418. ♦ (Familiar) A bate pe cineva. V. scărmăna. De-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptănat de i-au mers peticele. CREANGĂ, P. 148. 2. (Cu privire la anumite fibre textile) A trece printre dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile, fibrele scurte și ghemotoacele; a dărăci. Aduceți... ragila și pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ◊ Refl. Fig. Apele furioase trecuseră prin garduri ca prin piepteni, pieptănîndu-se în ele de toate ierburile și gunoaiele aduse din pădure. GALACTION, O. I 205. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 2 piepteni, pers. 3 piaptănă.Prez. ind. și: piepten (CARAGIALE, O. VII 118).

A SE PIEPTĂNA mă pieptăn intranz. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate. /<lat. pectinare

A PIEPTĂNA pieptăn tranz. 1) (părul) A aranja cu pieptenele. 2) (fibre textile) A trece printr-un pieptene special (pentru a curăța de impurități sau pentru a înlătura fibrele scurte). 3) fam. fig. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a scărmăna; a răgila; a țesăla; a chelfăni. /<lat. pectinare

pieptenà v. 1. a descurca și netezi părul cu pieptenele; 2. a scărmăna in, cânepă, lână etc.; 3. fig. a îngriji de aproape: a-și pieptena stilul. [Lat. PECTINARE].

péptăn (est) și pĭéptăn (vest), a v. tr. (vrom. pĭepten, lat. péctino, -áre; it. pettinare, pv. penchenar, fr. peigner, cat. petinar, sp. peinar, pg. pentear.Peptăn, peptenĭ, peaptănă, să peptene [est]; pĭeptîn, pĭeptenĭ, pĭaptănă, să pĭeptene [vest]. Descurc și netezesc păru cu peptenele. Scarmăn, dărăcesc (inu, cînepa, lîna). Fig. Înfrumusețez: a-țĭ peptăna stilu. Iron. Trag o bătaĭe: femeĭa nepeptănată ca moara neferecată! Prov. Țara pĭere, și baba se peaptănă, se zice cînd unu se ocupă de fleacurĭ în timpu unor afacerĭ importante. V. drotez.

péptine (est) și pĭéptene (vest) m. (lat. pĕcten, péctinis; it. péttine, pv. penche, fr. peigne, cat. pinta, sp. peine, pg. pente). Un instrument cu dințĭ lungĭ, supțirĭ și deșĭ, care servește la curățat păru capuluĭ, firele de in și de cînepă ș. a. Acelașĭ instrument de o formă maĭ elegantă și întrebuințat de femeĭ ca să le ție păru și ca ornament (V. BSG. 1933, 322). V. perie, darac.

pĭéptăn, -ănătúră, pĭéptene V. pept-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!pieptăn s. m., pl. piepteni

pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 1 sg. să pieptăn, 3 să pieptene; imper. 2 sg. afirm. piaptănă

pieptăn / pieptene s. m., pl. piepteni

pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 3 pieptene

pieptăna vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 sg. piaptănă; conj. prez. 3 sg. și pl. pieptene

pieptăna (ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 sg. și pl. piaptănă)

pieptăn, piepteni 2, piaptănă 3, pieptene 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIEPTENE s. v. darac, dărăcitor, furculiță, regulator, scărmănătoare, surdină, țesală.

pieptene s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. FURCULIȚĂ. REGULATOR. SCĂRMĂNĂTOARE. SURDINĂ. ȚESALĂ.

PIEPTĂNA vb. v. atinge, bate, cizela, coafa, linge, lovi, stiliza, țesăla.

PIEPTĂNA vb. 1. v. dărăci. 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)

pieptăna vb. v. ATINGE. BATE. CIZELA. COAFA. LINGE. LOVI. STILIZA. ȚESĂLA.

PIEPTĂNA vb. 1. (TEXT.) a dărăci, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drîgla, (Transilv.) a hecela. (A ~ lîna la darac.) 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pieptene (piepteni), s. m. – Obiect de toaletă pentru păr, darac. – Mr., megl. chiaptine, istr. coptir. Lat. pĕctĭnem (Pușcariu 1312; Candrea-Dens., 1383; REW 6328), cf. it. pettine, prov. penche, fr. peigne, sp. peine, port. pente.Der. pieptăna, vb. (a da cu pieptenele prin păr; a dărăci; a curăța, a cizela, a îngriji), care ar putea reprezenta lat. pĕctĭnāre (Pușcariu 1311; Candrea-Dens., 1384; REW 6329), cf. mr., megl. chiaptin; pieptănariță, s. f. (creasta-cocoșului, Cynorosus cristatus); pieptănătură, s. f. (coafură, frizură), cf. lat. med. pectinatura; pieptănaș, s. m. (pieptene mic); pieptenel, s. m. (darac); pieptănar, s. m. (fabricant de piepteni); cheptene, s. m. (Arg., bou).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se pieptăna cu prosopul expr. (glum.) a fi chel.

Intrare: pieptăn / pieptene
substantiv masculin (M27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptăn
  • pieptănul
  • pieptănu‑
plural
  • piepteni
  • pieptenii
genitiv-dativ singular
  • pieptăn
  • pieptănului
plural
  • piepteni
  • pieptenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptene
  • pieptenele
plural
  • piepteni
  • pieptenii
genitiv-dativ singular
  • pieptene
  • pieptenelui
plural
  • piepteni
  • pieptenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piepten
  • pieptenul
  • pieptenu‑
plural
  • piepteni
  • pieptenii
genitiv-dativ singular
  • piepten
  • pieptenului
plural
  • piepteni
  • pieptenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piapten
  • piaptenul
plural
  • piapteni
  • piaptenii
genitiv-dativ singular
  • piapten
  • piaptenului
plural
  • piapteni
  • piaptenilor
vocativ singular
plural
piecten
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piaptăn
  • piaptănul
plural
  • piaptăni
  • piaptănii
genitiv-dativ singular
  • piaptăn
  • piaptănului
plural
  • piaptăni
  • piaptănilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piaptin
  • piaptinul
plural
  • piaptini
  • piaptinii
genitiv-dativ singular
  • piaptin
  • piaptinului
plural
  • piaptini
  • piaptinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptin
  • pieptinul
plural
  • pieptini
  • pieptinii
genitiv-dativ singular
  • pieptin
  • pieptinului
plural
  • pieptini
  • pieptinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptine
  • pieptinele
plural
  • pieptini
  • pieptinii
genitiv-dativ singular
  • pieptine
  • pieptinelui
plural
  • pieptini
  • pieptinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piepțin
  • piepținul
plural
  • piepțini
  • piepținii
genitiv-dativ singular
  • piepțin
  • piepținului
plural
  • piepțini
  • piepținilor
vocativ singular
plural
Intrare: pieptăna
verb (VT42)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pieptăna
  • pieptănare
  • pieptănat
  • pieptănatu‑
  • pieptănând
  • pieptănându‑
singular plural
  • piaptănă
  • pieptănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pieptăn
  • piaptăn
(să)
  • pieptăn
  • piaptăn
  • pieptănam
  • pieptănai
  • pieptănasem
a II-a (tu)
  • piepteni
(să)
  • piepteni
  • pieptănai
  • pieptănași
  • pieptănaseși
a III-a (el, ea)
  • piaptănă
(să)
  • pieptene
  • pieptăna
  • pieptănă
  • pieptănase
plural I (noi)
  • pieptănăm
(să)
  • pieptănăm
  • pieptănam
  • pieptănarăm
  • pieptănaserăm
  • pieptănasem
a II-a (voi)
  • pieptănați
(să)
  • pieptănați
  • pieptănați
  • pieptănarăți
  • pieptănaserăți
  • pieptănaseți
a III-a (ei, ele)
  • piaptănă
(să)
  • pieptene
  • pieptănau
  • pieptăna
  • pieptănaseră
piectăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pieptena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pieptina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pieptăna, pieptănverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) descurca, a(-și) netezi, a(-și) aranja sau a(-și) curăța cu pieptenele părul sau barba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A doua zi se scula, Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna. ALECSANDRI, P. I 105. DLRLC
    • format_quote Te-am pieptănat și te-am îngrijit. SADOVEANU, O. VIII 198. DLRLC
    • format_quote Și ducîndu-se împăratul pune de piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, O. A. 261. DLRLC
    • format_quote Sultănica, de n-ar pieptăna-o mă-sa, nu s-ar mai pieptăna. DELAVRANCEA, S. 48. DLRLC
    • format_quote Ele începură a se pieptăna. ISPIRESCU, L. 236. DLRLC
    • format_quote Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. DLRLC
  • 2. tranzitiv A trece anumite fibre textile prin dinții unor piepteni (pentru a le curăța de impurități, a alege fibrele de calitate bună etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dărăci
    • format_quote Aduceți... ragila și pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Apele furioase trecuseră prin garduri ca prin piepteni, pieptănîndu-se în ele de toate ierburile și gunoaiele aduse din pădure. GALACTION, O. I 205. DLRLC
    • 2.1. figurat familiar A bate zdravăn pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote De-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptănat de i-au mers peticele. CREANGĂ, P. 148. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat familiar A(-și) cizela stilul, vorbirea etc. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Mai piaptănă puțin fraza. CAMIL PETRESCU, T. II 418. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: piaptăn. DEX '09
etimologie:

pieptăn, piepteni / pieptene, pieptenisubstantiv masculin

  • 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: pieptănuș
    • format_quote Cine are barbă are și pieptene. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
    • format_quote La trup pepene, La cap pieptene, La picioare Rășchitoare (Cocoșul). GOROVEI, C. 92. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini. DUMITRIU, N. 187. DLRLC
    • format_quote figurat Nu știu ce să fac cu cățelul ăsta al meu. Cît îi dau să îmbuce, coastele tot pieptene. SADOVEANU, P. M. 69. DLRLC
  • 2. mai ales la plural Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul fibrelor textile. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: pieptănuș
    • format_quote Pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Cilindru cu dinți metalici sau pânză fără fire, cu ace, care constituie piesa principală la mașina de pieptănat. DLRLC
  • 3. prin analogie Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca folosire, cu un pieptăn (1.), (2.). DEX '09 NODEX
    • 3.1. Pieptene de filetat = unealtă în formă de disc dințat la periferie, folosită pentru tăierea filetului. DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii

Un articol lingvistic