pictogramă sf [At: L. ROM. 1953, nr. 4, 20 / Pl: ~me / E: fr pictogramme] Desen sau șir de desene simbolice, sugestive, prin care sunt redate obiectele și ideile în unele sisteme primitive de scriere Si: ideogramă.

PICTOGRAMĂ s.f. Element, semn folosit în pictografie. V. ideogramă. [Pl. -me. / < fr. pictogramme].

PICTOGRAMĂ s. f. 1. element, semn folosit în pictografie. 2. panou mic cu inscripții, sugestiv. (< fr. pictogramme)

pictogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. pictogramei; pl. pictograme

pictogramă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. pictogramei; pl. pictograme

pictogramă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. pictogramei; pl. pictograme

PICTOGRAMĂ s. f. (< fr. pictogramme): desen sugestiv prin care este reprezentat un obiect, un fenomen sau o întâmplare. Este caracteristică scrierii pictografice, care constituie prima fază în dezvoltarea scrierii la toate popoarele primitive (v. ideogramă și scriere).

PICTO- „imagine, desen”. ◊ L. pictus „pictat” > fr. picto-, engl. id., germ. pikto- > rom. picto-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., sistem primitiv de scriere care constă în exprimarea ideilor prin desene figurative cu valoare reală sau simbolică; ~gramă (v. -gramă), s. f., element, semn folosit în pictografie.

PICTOGRÁMĂ (< fr.) s. f. (INFORM.) Reprezentare grafică asociată unui element al sistemului Windows, ce permite accesul rapid printr-un clic cu mouse-ul (ex. p. My Computer); icoană, iconiță.