opțiuni
  • info

2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȚIGĂIT, -Ă adj. v. pițigăiat.

PIȚIGĂIT, -Ă adj. v. pițigăiat.

pițigăit, ~ă a vz pițigăiat

PIȚIGĂI vb. IV v. pițigăia.

PIȚIGĂIA, pițigăiez, vb. I. Tranz. A-și subția, a-și ascuți vocea. ♦ Refl. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. [Pr.: -gă-ia. – Var.: pițigăi vb. IV] – Din pițigăiat (derivat regresiv).

PIȚIGĂIA, pițigăiez, vb. I. Tranz. A-și subția, a-și ascuți vocea. ♦ Refl. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. [Pr.: -gă-ia. – Var.: pițigăi vb. IV] – Din pițigăiat (derivat regresiv).

PIȚIGĂIAT, -Ă, pițigăiați, -te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subțire, ascuțit; strident. 2. (Rar; despre oameni și animale) Slab, plăpând, firav. [Pr.: -gă-iat. – Var.: pițigăit, -ă adj.] – Pițigoi + suf. -at.

PIȚIGĂIAT, -Ă, pițigăiați, -te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subțire, ascuțit; strident. 2. (Rar; despre oameni și animale) Slab, plăpând, firav. [Pr.: -gă-iat. – Var.: pițigăit, -ă adj.] – Pițigoi + suf. -at.

pârțâgâit2, ~ă a vz pițigăiat

pițigăi2 v vz pițigăia

pițigăi1 ssp [At: VICIU, GL. / E: nct] (Reg) Cimitir. corectat(ă)

pițigăia [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 198 / V: (rar; cscj) ~ăi / Pzi: ~iez / E: drr pițigăiat] 1 vt (C. i. vocea, glasul etc.) A face să devină mai subțire, mai ascuțit, mai strident Si: (reg) a pițigărni. 2 vr (Rar) A vorbi cu glas subțire.

pițigăiat, ~ă a [At: POLIZU / V: ~ăit, (reg) pârțâgâit / Pl: ~ați~, ~e / E: pițigoi] 1 (D. voce, glas, sunete etc.) Subțire. 2 (Pop; d. oameni și animale) Slab. 3 (Mun; d. firele de lână) Neuniform.

PIȚIGĂIA, pițigăiesc, vb. I. Tranz. (Cu privire la voce) A face să devină subțire, cu timbrul înalt; a subția, a ascuți. Și-și făcea ochii dulci și-și pițigăia glasul și se mlădia ca o pisică. VLAHUȚĂ, la TDRG.

PIȚIGĂIAT, -Ă, pițigăiați, -te, adj. (Despre glasul cuiva; despre sunete) Subțire, ascuțit, strident. Se auzi un glas pițigăiat. ISPIRESCU, L. 100. Pare că și aude fanfarele cîntate pe ton pițigăiat de corul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 144. (Adverbial) [Profesorul] țipă pițigăiat, parc-ar fi o femeie: «treci la loc, găgăuță!». DELAVRANCEA, la TDRG. ♦ (Despre oameni și animale; rar ) Slab, firav, plăpînd. Ieșeau toți afară înaintea lui jigăriți... ca niște netoți, subțiratici și pițigăiați, mă rog, leșinați de foame. ISPIRESCU, L. 174. Peste cîteva zile veni alt urs, mai mic și mai pițigăiat. ȘEZ. VIII 133.

A PIȚIGĂIA ~iez tranz. (vocea) A face să fie mai ascuțit; a subția. /Din pițigăit

A SE PIȚIGĂIA mă ~iez intranz. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. /Din pițigăit

PIȚIGĂIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PIȚIGĂIA și A SE PIȚIGĂIA 2) (despre ființe) Care are o constituție lipsită de vigoare; slab; plăpând. /pițigoi + suf. ~at

pițigăiat a. 1. subțirel, svelt; 2. ascuțit, subțire, vorbind de voce. [V. pițigoiu].

pițigăĭát, -ă adj. (îld. pițigoĭat, d. pițigoĭ). Voce pițigăĭată, voce ca de pițigoĭ, supțire și ridiculă. Adv. Cu voce ca de pițigoĭ: a vorbi pițigăĭat.

pițigăĭéz v. tr. (d. pițigăĭat, pițigoĭ). Iron. Fac ca pițigoĭu, vorbind de voce: oratoru, pițigăindu-șĭ vocea, începu a declama contra cĭocoilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pițigăia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pițigăiez, 3 pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 1 sg. să pițigăiez, 3 să pițigăieze; ger. pițigăind

pițigăia (a ~) vb., ind. prez. 3 pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 3 să pițigăieze; ger. pițigăind

pițigăia vb., ind. prez. 1 sg. pițigăiez, 3 sg. și pl. pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 3 sg. și pl. pițigăieze; ger. pițigăind

pițigăiat

pițigăez, -ăiază 3, -ăeze 3 conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIȚIGĂI s. pl. v. cimitir.

PIȚIGĂIA vb. a ascuți, a subția, (reg.) a pițigărni. (Își ~ glasul.)

PIȚIGĂIAT adj. v. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred.

PIȚIGĂIAT adj. ascuțit, subțire, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.)

pițigăi s. pl. v. CIMITIR.

PIȚIGĂIA vb. a ascuți, a subția, (reg.) a pițigărni. (Își ~ glasul.)

PIȚIGĂIAT adj. ascuțit, subțire, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.)

pițigăiat adj. v. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRAGIL. GINGAȘ. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUȚ. ȘUBRED.

Intrare: pițigăia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pițigăia
  • pițigăiere
  • pițigăiat
  • pițigăiatu‑
  • pițigăind
  • pițigăindu‑
 singular plural
  • pițigăiază
  • pițigăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pițigăiez
 (să)
  • pițigăiez
  • pițigăiam
  • pițigăiai
  • pițigăiasem
a II-a (tu)
  • pițigăiezi
 (să)
  • pițigăiezi
  • pițigăiai
  • pițigăiași
  • pițigăiaseși
a III-a (el, ea)
  • pițigăiază
 (să)
  • pițigăieze
  • pițigăia
  • pițigăie
  • pițigăiase
plural I (noi)
  • pițigăiem
 (să)
  • pițigăiem
  • pițigăiam
  • pițigăiarăm
  • pițigăiaserăm
  • pițigăiasem
a II-a (voi)
  • pițigăiați
 (să)
  • pițigăiați
  • pițigăiați
  • pițigăiarăți
  • pițigăiaserăți
  • pițigăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • pițigăiază
 (să)
  • pițigăieze
  • pițigăiau
  • pițigăiară
  • pițigăiaseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pițigăi
  • pițigăire
  • pițigăit
  • pițigăitu‑
  • pițigăind
  • pițigăindu‑
 singular plural
  • pițigăiește
  • pițigăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pițigăiesc
 (să)
  • pițigăiesc
  • pițigăiam
  • pițigăii
  • pițigăisem
a II-a (tu)
  • pițigăiești
 (să)
  • pițigăiești
  • pițigăiai
  • pițigăiși
  • pițigăiseși
a III-a (el, ea)
  • pițigăiește
 (să)
  • pițigăiască
  • pițigăia
  • pițigăi
  • pițigăise
plural I (noi)
  • pițigăim
 (să)
  • pițigăim
  • pițigăiam
  • pițigăirăm
  • pițigăiserăm
  • pițigăisem
a II-a (voi)
  • pițigăiți
 (să)
  • pițigăiți
  • pițigăiați
  • pițigăirăți
  • pițigăiserăți
  • pițigăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pițigăiesc
 (să)
  • pițigăiască
  • pițigăiau
  • pițigăiră
  • pițigăiseră
Intrare: pițigăiat
pițigăiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigăiat
  • pițigăiatul
  • pițigăiatu‑
  • pițigăiată
  • pițigăiata
plural
  • pițigăiați
  • pițigăiații
  • pițigăiate
  • pițigăiatele
genitiv-dativ singular
  • pițigăiat
  • pițigăiatului
  • pițigăiate
  • pițigăiatei
plural
  • pițigăiați
  • pițigăiaților
  • pițigăiate
  • pițigăiatelor
vocativ singular — —
plural — —
pițigăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigăit
  • pițigăitul
  • pițigăitu‑
  • pițigăită
  • pițigăita
plural
  • pițigăiți
  • pițigăiții
  • pițigăite
  • pițigăitele
genitiv-dativ singular
  • pițigăit
  • pițigăitului
  • pițigăite
  • pițigăitei
plural
  • pițigăiți
  • pițigăiților
  • pițigăite
  • pițigăitelor
vocativ singular — —
plural — —
pârțâgâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pițigăia, pițigăiezverb

  • 1. A-și subția, a-și ascuți vocea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ascuți subția
    • format_quote Și-și făcea ochii dulci și-și pițigăia glasul și se mlădia ca o pisică. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A vorbi cu glas subțire, ascuțit. DEX '09 DEX '98
etimologie:

pițigăiat, pițigăiatăadjectiv

  • 1. Despre voce, despre sunete etc.: ascuțit, strident, subțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ascuțit strident subțire
    • format_quote Se auzi un glas pițigăiat. ISPIRESCU, L. 100. DLRLC
    • format_quote Pare că și aude fanfarele cîntate pe ton pițigăiat de corul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 144. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial [Profesorul] țipă pițigăiat, parc-ar fi o femeie: «treci la loc, găgăuță!». DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
  • 2. rar Despre oameni și animale: firav, plăpând, slab. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: firav plăpând slab
    • format_quote Ieșeau toți afară înaintea lui jigăriți... ca niște netoți, subțiratici și pițigăiați, mă rog, leșinați de foame. ISPIRESCU, L. 174. DLRLC
    • format_quote Peste cîteva zile veni alt urs, mai mic și mai pițigăiat. ȘEZ. VIII 133. DLRLC
etimologie:
  • Pițigoi + sufix -at. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.