PIȘ² interj., s. n. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. 2. S. n. Urină. – Din pișa (derivat regresiv).

PIȘ¹ interj. (Fam.; mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. [Var.: pâș interj.] – Onomatopee.

piș¹ [At: DLR / E: fo] (Pop) 1 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. 2 sf Urină.

piș³ s vz pâș³

piș² [At: DR. IV₂, 885 / V: pâș i / E: fo] 1-2 i, s (Îvr; are) (Cuvânt care imită sunetul produs de) șoapte spuse la urechea cuiva. 3 sm Intrigant.

PIȘ¹ interj. (Rar; mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. [Var.: pâș interj.] – Onomatopee.

PIȘ² interj., subst. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care se urinează. 2. Subst. Urină. – Din pișa (derivat regresiv).

piș, a -á v. tr. (lat. *pissiare [v. intr.], it. pisciare, eng. pišer [!], pv. pissar, vfr. pissier, nfr. pisser. D. rom. vine sîrb. pišati). Triv. Ud urinînd: pisica a pișat covoru. V. refl. Urinez.

pâș² i vz piș²

pâș⁷ s [At: PĂCALĂ, M. R. 299 / Pl: nct / E: nct] Unealtă de pescuit formată din nuiele de mesteacăn care alcătuiesc un fel de stavilă mobilă.

pâș⁴ sm [At: PAMFILE, A. R. 132 / Pl: ~i și (n) ~uri / E: nct] 1 (Trs) Snop de paie, de grâu, de secară etc., adesea îmblătit. 2 (Reg) Cocean de porumb.

pâș³ sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: ns cf pâșin] (Reg) Om tăcut și rău, care privește pe sub sprâncene.

pișa [At: MOXA, 370/13 / Pzi: piș / Grz: (înv) ~șind / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (Înv; îls, îla) ~șând la perete sau cel ce se ~șă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu ști pe unde se ~șă găina A fi încă neștiutor, fără experiență. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-și cauza singur un neajuns, voind să lovească în alții. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~ tot butuci A fi obraznic și prost. 9 vt (Reg; îe) A-și ~ ochii A plânge repede, ușor.

ALUNAR l. sm. 1 Vînzător de alune, în spec. de alune prăjite: simigiii... făceau contract cu ~ii și cu vînzătorii de șerbet din Fanar (FIL.) ¶ 2 🐒 = PÎȘ ¶ 3 Bucov. Trans. 🐦 = GĂINUȘĂ-DE-MUNTE ¶ 4 🐦 = GAIȚĂ-DE-MUNTE. II. adj. 🐦 GĂINUȘĂ-ALUNARĂ = GĂINUȘĂ-DE-MUNTE.

piș¹/piș-piș (fam.) interj.

piș² (pop., fam.) s. n.

piș/piș-piș (fam.) interj.

piș/piș-piș interj.

pâș interj.

piș-piș v. piș¹

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 1 sg. să piș, 3 să pișe; ger. pișând

piș-piș v. piș

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 să pișe; ger. pișând

pișa vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 sg. și pl. pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pișe; ger. pișând

PIȘA vb. v. ieși, urina.

pișa vb. v. IEȘI. URINA.

piș²! interj., s.m. (înv.) 1. cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. 2. (s.m.) intrigant.

pâș¹, pâși, s.m. (reg.) om tăcut și rău, care privește pe sub sprâncene.

a pișa ochii expr. (vulg.) a plânge.

a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.

a se pișa (pe ceva / pe cineva) expr. a desconsidera total (ceva / pe cineva).

du-te și te pișă! expr. (vulg.) lasă-mă-n pace!, pleacă!

pișa, piș (pop., obs.) I. v. t. a uda cu urină II. v. r. a urina, a face pipi

pișu s. invar. (pop., eufem.) urină.