opțiuni
  • info

3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCĂRIT s. n. (Reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărie (1). – V. pescări.

PESCĂRIT s. n. (Reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărie (1). – V. pescări.

pescărit sn [At: LB / V: păs~ / Pl: ~uri / E: pescări] (Îrg) 1-2 Pescuire (1-2). 3 Pescuit (3).

PESCĂRIT s. n. Meseria pescarului; pescuit. La coliba pescarului a trăit copilul pînă ce-a crescut mare și-a învățat și el meșteșugul pescăritului. RETEGANUL, P. V 45.

pescărit n. 1. acțiunea de a pescui; 2. ocupațiunea cu pescuitul.

pescărít n., pl. urĭ (d. pescar). Meseria de pescar. – Și pă- (est).

PESCĂRI, pescăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A pescui. – Din pescar.

PESCĂRI, pescăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A pescui. – Din pescar.

păscări2 v vz pescări

păscărit sn vz pescărit

pescări vi [At: GOLESCU, Î / V: păs~ v / Pzi: ~resc / E: pescar] (Îrg) A pescui (1).

PESCĂRI, pescăresc, vb. IV. Intranz. (Regional) A prinde pește, a pescui. Luntrile cele mari... vin... pescărind. GOLESCU, Î. 111.

A PESCĂRI ~esc intranz. v. A PESCUI. /Din pescar

2) pescărésc v. intr. (d. pescar). Trăĭesc ca pescar: toată vĭața am pescărit. – Și pă- (est).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pescărit (reg.) s. n.

pescărit (reg.) s. n.

pescărit s. n.

pescări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescăresc, 3 sg. pescărește, imperf. 1 pescăream; conj. prez. 1 sg. să pescăresc, 3 să pescărească

pescări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescăresc, imperf. 3 sg. pescărea; conj. prez. 3 să pescărească

pescări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescăresc, imperf. 3 sg. pescărea; conj. prez. 3 sg. și pl. pescărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PESCĂRIT s. v. pescuire, pescuit, prindere.

pescărit s. v. PESCUIRE. PESCUIT. PRINDERE.

PESCĂRI vb. v. pescui, prinde.

pescări vb. v. PESCUI. PRINDE.

Intrare: pescărit (part.)
pescărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescărit
  • pescăritul
  • pescăritu‑
  • pescărită
  • pescărita
plural
  • pescăriți
  • pescăriții
  • pescărite
  • pescăritele
genitiv-dativ singular
  • pescărit
  • pescăritului
  • pescărite
  • pescăritei
plural
  • pescăriți
  • pescăriților
  • pescărite
  • pescăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pescărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescărit
  • pescăritul
  • pescăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pescărit
  • pescăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
păscărit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păscărit
  • păscăritul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • păscărit
  • păscăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: pescări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pescări
  • pescărire
  • pescărit
  • pescăritu‑
  • pescărind
  • pescărindu‑
 singular plural
  • pescărește
  • pescăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pescăresc
 (să)
  • pescăresc
  • pescăream
  • pescării
  • pescărisem
a II-a (tu)
  • pescărești
 (să)
  • pescărești
  • pescăreai
  • pescăriși
  • pescăriseși
a III-a (el, ea)
  • pescărește
 (să)
  • pescărească
  • pescărea
  • pescări
  • pescărise
plural I (noi)
  • pescărim
 (să)
  • pescărim
  • pescăream
  • pescărirăm
  • pescăriserăm
  • pescărisem
a II-a (voi)
  • pescăriți
 (să)
  • pescăriți
  • pescăreați
  • pescărirăți
  • pescăriserăți
  • pescăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pescăresc
 (să)
  • pescărească
  • pescăreau
  • pescăriră
  • pescăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păscări
  • păscărire
  • păscărit
  • păscăritu‑
  • păscărind
  • păscărindu‑
 singular plural
  • păscărește
  • păscăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păscăresc
 (să)
  • păscăresc
  • păscăream
  • păscării
  • păscărisem
a II-a (tu)
  • păscărești
 (să)
  • păscărești
  • păscăreai
  • păscăriși
  • păscăriseși
a III-a (el, ea)
  • păscărește
 (să)
  • păscărească
  • păscărea
  • păscări
  • păscărise
plural I (noi)
  • păscărim
 (să)
  • păscărim
  • păscăream
  • păscărirăm
  • păscăriserăm
  • păscărisem
a II-a (voi)
  • păscăriți
 (să)
  • păscăriți
  • păscăreați
  • păscărirăți
  • păscăriserăți
  • păscăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păscăresc
 (să)
  • păscărească
  • păscăreau
  • păscăriră
  • păscăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pescăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pescări DEX '98 DEX '09

pescări, pescărescverb

  • 1. regional Pescui, prinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pescui prinde
    • format_quote Luntrile cele mari... vin... pescărind. GOLESCU, Î. 111. DLRLC
etimologie:
  • pescar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.