2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERTURBARE, perturbări, s. f. 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. 2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbație. – V. perturba.
PERTURBARE, perturbări, s. f. 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. 2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbație. – V. perturba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
perturbare sf [At: MAIORESCU, D. I. 396 / Pl: ~bări / E: perturba] 1 Tulburare a liniștii Si: perturbație (1). 2 Deranjare a ordinii Si: perturbație (2). 3 Împiedicare a funcționării normale a unui mecanism, a unui sistem, a unui organism Si: perturbație (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERTURBARE s.f. Acțiunea de a perturba și rezultatul ei; perturbație, tulburare. [< perturba].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERTURBA, perturb, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: perturbez] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
perturba vt [At: BARCIANU / Pzi: perturb, ~bez / E: fr perturber, lat perturbare] 1 A tulbura liniștea Si: a deranja. 2 A deranja ordinea. 3 A împiedica funcționarea unui sistem, a unui organism etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERTURBA, perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: perturb] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PERTURBA, perturbez, vb. I. Tranz. A tulbura, a provoca dezordine. A perturba bunul mers al serviciului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERTURBĂRE, perturbări, s. f. Acțiunea de a perturba și rezultatul ei; deranjament în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen; tulburare, neorînduială. Proprietarul nu are dreptul de a depărta pe un țăran de pe comuna sa decît pentru cauză de perturbare a ordinei. KOGĂLNICEANU, S. A. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERTURBA vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERTURBA vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PERTURBA ~ez tranz. (procese, fenomene, acțiuni etc.) A abate de la desfășurarea normală; a împiedica de a funcționa sau de a se desfășura normal; a tulbura. ~ recepția emisiunilor. ~ transportul. [Și perturb] /<fr. perturber, lat. perturbare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*pertúrb și -éz, a -á v. tr. (lat. perturbare. V. turbulent, turbur). Turbur, fac dezordine: bețiviĭ perturbă ordinea publică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*perturbațiúne f. (lat. perturbátio, -ónis). Dezordine, turburare, deranjament: perturbațiunĭ ale inimiĭ, ale mințiĭ; perturbațiunĭ sociale, financiare, atmosferice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
perturbare s. f., g.-d. art. perturbării; pl. perturbări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
perturbare s. f., g.-d. art. perturbării; pl. perturbări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
perturbare s. f. turbare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
perturbare
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
perturba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perturb, 3 perturbă; conj. prez. 1 sg. să perturb, 3 să perturbe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!perturba (a ~) vb., ind. prez. 3 perturbă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
perturba vb., ind. prez. 1 sg. perturbez/perturb, 3 sg. și pl. perturbează/perturbă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PERTURBARE s. 1. perturbație, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbație. (~ la un sistem tehnic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PERTURBARE s. 1. perturbație, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbație. (~ la un sistem tehnic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERTURBA vb. v. deranja.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PERTURBA vb. a deranja, a tulbura. (A ~ liniștea cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
perturbare, perturbărisubstantiv feminin
- 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deranjament neorânduială tulburare
- Proprietarul nu are dreptul de a depărta pe un țăran de pe comuna sa decît pentru cauză de perturbare a ordinei. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. DLRLC
-
- 2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: modificare perturbație împiedicare
etimologie:
- perturba DEX '09 DEX '98 DN
perturba, perturbverb
- 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A perturba bunul mers al serviciului. DLRLC
-
- 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- perturber DEX '09 DEX '98 DN
- perturbare DEX '09 DEX '98 DN