perturbație sf [At: BARASCH, M. III, 60/10 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr perturbation, lat perturbatio] 1-3 Perturbare (1-3). 4 Tulburare în viața unui individ sau a unei colectivități. 5 (Îs) ~ii atmosferice Ansamblu de fenomene atmosferice care se produc în același timp și care determină schimbarea în rău a timpului. 6 (Med) Modificări patologice ale unui organ sau ale unei funcțiuni.

PERTURBAȚIE, perturbații, s. f. Faptul de a perturba; perturbare. (Atestat în forma perturbațiune) Se constată în toate că sufere de o perturbațiune nervoasă. SLAVICI, O. I 386. Protestă sus și tare în contra intențiunilor ce i se atribuia, că ar voi să aducă turburări și perturbațiuni. GHICA, S. 124. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene fizice din atmosferă în urma cărora se strică vremea. – Variantă: perturbațiune s. f.

PERTURBAȚIE s.f. Perturbare. ♦ Perturbații atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a timpului. [Gen. -iei, var. perturbațiune s.f. / cf. fr. perturbation, lat. perturbatio].

PERTURBAȚIE s. f. perturbare. ♦ ĩi atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a vremii. (< fr. perturbation, lat. perturbatio)

PERTURBAȚIE ~i f. 1) v. A PERTURBA. 2) Lipsă de regularitate în funcționarea unui sistem sau a unui fenomen. 3) Modificare în rău în viața unui individ sau a unei colectivități. ◊ ~i atmosferice totalitate a fenomenelor electromagnetice din atmosferă care preced schimbarea în rău a vremii. /<fr. perturbation, lat. perturbatio, ~onis

perturbațiune sf vz perturbație

PERTURBAȚIUNE s.f. v. perturbație.

perturbați(un)e f. 1. turburare mare, emoțiune profundă; 2. neregularitate în mișcarea unei planete.

*perturbațiúne f. (lat. perturbátio, -ónis). Dezordine, turburare, deranjament: perturbațiunĭ ale inimiĭ, ale mințiĭ; perturbațiunĭ sociale, financiare, atmosferice.

perturbație (desp. -ți-e) s. f., art. perturbația (desp. -ți-a), g.-d. art. perturbației; pl. perturbații, art. perturbațiile (desp. -ți-i-)

perturbație (-ți-e) s. f., art. perturbația (-ți-a), g.-d. art. perturbației; pl. perturbații, art. perturbațiile (-ți-i-)

perturbație s. f. (sil. -ți-e), art. perturbația (sil. -ți-a), g.-d. art. perturbației; pl. perturbații, art. perturbațiile (sil. -ți-i-)

PERTURBAȚIE s. 1. v. perturbare. 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.) 3. (FIZ.) perturbații electromagnetice (pl.) = paraziți (pl.). (~ la un aparat de radio.)

PERTURBAȚIE s. 1. perturbare, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.)