persiflare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 193 / Pl: ~lări / E: persifla] 1-2 Luare în râs (a propriei persoane sau) a altcuiva Si: persiflaj (1-2). 3 Vorbire pe un ton ironic Si: (rar) persiflaj (3).

PERSIFLARE, persiflări, s. f. Acțiunea de a persifla și rezultatul ei; luare în rîs, zeflemisire.

PERSIFLARE s.f. Acțiunea de a persifla și rezultatul ei; luare în rîs, bătaie de joc; persiflaj. [< persifla].

persifla [At: BARCIANU / Pzi: ~lez / E: fr persifler] 1-2 vtr A (se) lua în râs. 3 vt(a) A vorbi pe un ton ironic Si: a zeflemisi. corectat(ă)

PERSIFLA, persiflez, vb. I. Tranz. A lua peste picior, a zeflemisi, a-și bate joc, a lua în rîs.

PERSIFLA vb. I. tr. A lua în bătaie de joc pe cineva, a lua în rîs, a lua peste picior. [< fr. persifler].

PERSIFLA vb. tr. a lua în bătaie de joc, în râs pe cineva, a lua peste picior. (< fr. persifler)

A PERSIFLA ~ez tranz. A trata cu batjocură; a lua în râs; a zeflemisi. /<fr. persifler

persiflà v. 1. a-și bate joc de cineva cu un aer inocent sau naiv; 2. a vorbi cu ironie.

*persifléz v. tr. (fr. persifler, d. lat. per, pin, și siffler, a șuĭera). Ĭaŭ în rîs, fac ironiĭ la adresa cuĭva.

persiflare (desp. -si-fla-) s. f., g.-d. art. persiflării; pl. persiflări

persiflare (-si-fla-) s. f., g.-d. art. persiflării; pl. persiflări

persiflare s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. persiflării; pl. persiflări

persifla (a ~) (desp. -si-fla) vb., ind. prez. 1 sg. persiflez, 3 persiflează; conj. prez. 1 sg. să persiflez, 3 să persifleze

persifla (a ~) (-si-fla) vb., ind. prez. 3 persiflează

persifla vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. persiflez, 3 sg. și pl. persiflează

PERSIFLARE s. 1. v. ironizare. 2. v. ironie.

PERSIFLARE s. 1. ironizare, zeflemisire, (fig.) șfichiuire. (~ cuiva într-un pamflet.) 2. ironie, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.)

PERSIFLA vb. v. ironiza.

PERSIFLA vb. a ironiza, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva într-un pamflet.)