opțiuni
  • info

11 definiții pentru perora

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERORA, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer.

PERORA, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer.

perora [At: EMINESCU, N. 88 / Pzi: ~rez / E: fr pérorer] 1 vi A vorbi mult, pe un ton însuflețit, emfatic. 2 vt (Nob) A susține, a dezbate cu înflăcărare.

PERORA, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și, de obicei, emfatic. Cînd e vorba de știința noastră și de trecutul județului nostru, aceste lucruri mărunte n-au nici o importanță, gesticulă, perorînd, D. prefect. C. PETRESCU, R. DR. 87. Perorează, adică urlă, un om gras, cu fălci dezvoltate și lanț care-i sclipește ca o decorație pe abdomen. SAHIA, N. 21. ◊ Tranz. A dezbate, a susține cu înflăcărare (o problemă, o teză etc.). El perora o teză de astronomie. EMINESCU, N. 88.

PERORA vb. I. intr. A vorbi îndelung și cu emfază. [< fr. pérorer, it., lat. perorare].

PERORA vb. intr. a vorbi mult, însuflețit și cu emfază. (< fr. pérorer, lat. perorare)

A PERORA ~ez 1. intranz. A vorbi mult și cu emfază. 2. tranz. rar (idei, probleme, teze etc.) A susține cu multă ardoare. /<fr. pérorer

perorà v. a vorbi mult timp și cu o emfază pretențioasă.

*peroréz v. intr. (lat. pér-oro, -oráre). Vorbesc mult și enfatic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perorez, 3 perorează; conj. prez. 1 sg. să perorez, 3 să peroreze

perora (a ~) vb., ind. prez. 3 perorează

perora vb., ind. prez. 1 sg. perorez, 3 sg. și pl. perorează

Intrare: perora
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perora
  • perorare
  • perorat
  • peroratu‑
  • perorând
  • perorându‑
 singular plural
  • perorează
  • perorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perorez
 (să)
  • perorez
  • peroram
  • perorai
  • perorasem
a II-a (tu)
  • perorezi
 (să)
  • perorezi
  • perorai
  • perorași
  • peroraseși
a III-a (el, ea)
  • perorează
 (să)
  • peroreze
  • perora
  • peroră
  • perorase
plural I (noi)
  • perorăm
 (să)
  • perorăm
  • peroram
  • perorarăm
  • peroraserăm
  • perorasem
a II-a (voi)
  • perorați
 (să)
  • perorați
  • perorați
  • perorarăți
  • peroraserăți
  • peroraseți
a III-a (ei, ele)
  • perorează
 (să)
  • peroreze
  • perorau
  • perorară
  • peroraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perora, perorezverb

  • 1. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cînd e vorba de știința noastră și de trecutul județului nostru, aceste lucruri mărunte n-au nici o importanță, gesticulă, perorînd, d. prefect. C. PETRESCU, R. DR. 87. DLRLC
    • format_quote Perorează, adică urlă, un om gras, cu fălci dezvoltate și lanț care-i sclipește ca o decorație pe abdomen. SAHIA, N. 21. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote El perora o teză de astronomie. EMINESCU, N. 88. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.