permian, ~ă [At: LTR² / P: ~mi-an / Pl: ~i, ~e / E: fr permien] (Glg) 1 a Care aparține ultimei perioade a erei paleozoice Si: (înv) permic (1). 2 a Care se referă la această perioadă Si: (înv) permic (2). 3 s Ultimă perioadă a erei paleozoice. 4 s Serie de straturi geologice din permian (3).

PERMIAN s. n. A cincea epocă a erei paleozoice.

PERMIAN s.n. (Geol.) Ultima perioadă (sistem) a paleozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -mi-an. / < fr. permien, cf. Perm – regiune din vestul munților Ural].

PERMIAN, -Ă adj., s. n. (din) ultima perioadă a paleozoicului. (< fr. permien)

PERMIAN² ~ă (~i, ~e) Care ține de ultima perioadă a erei paleozoice; propriu acestei perioade. [Sil. -mi-an] /<fr. permien

PERMIAN¹ n. Ultima perioadă a erei paleozoice. [Sil. -mi-an] /<fr. permien

permian² (desp. -mi-an) s. n.

permian¹ (desp. -mi-an) adj. m., pl. permieni (desp. -mi-eni); f. permiană, pl. permiene

permian¹ (-mi-an) adj. m., pl. permieni (-mi-eni); f. permiană, pl. permiene

permian² (-mi-an) s. n.

permian s. n. (sil. -mi-an)

permian adj. m. (sil. -mi-an), pl. permieni (sil. -mi-eni); f. sg. permiană, pl. permiene

PERMIÁN (de la n. pr. Perm, oraș în Rusia), ultima perioadă (serie) a Paleozoicului, care a durat c. 40 de milioane de ani (între c. 286 și 145 mil. ani), caracterizată prin dispariția trilobiților, dezvoltarea gimnospermelor și declinul criptogamelor vasculare; sunt frecvente unele foraminifere, briozoare, brahiopode, unele crustacee, stegocefalii, unele reptile etc. Mișcări tectonice intense (ultimele fose ale cutărilor hercinice) și vaste regresiuni marine. Printre depozitele sedimentare larg răspândite se numără cărbunii, sarea, gresia roșie.